3 definiții pentru îndărăpniciune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îndărăpniciune sf vz îndărătniciune

îndărătniciune sf [At: VARLAAM, C. 287/1 / V: ~răpn~, îndrăpn~ / Pl: ~ni / E: îndărătnic + -iune] (Înv) 1 Răutate. 2 Răzvrătire.

îndărătnicĭúne și -pnicĭúne f. (d. îndărăpt). Vechĭ. Răzvrătire.

Intrare: îndărăpniciune
îndărăpniciune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndărăpniciune
  • ‑ndărăpniciune
  • îndărăpniciunea
  • ‑ndărăpniciunea
plural
  • îndărăpniciuni
  • ‑ndărăpniciuni
  • îndărăpniciunile
  • ‑ndărăpniciunile
genitiv-dativ singular
  • îndărăpniciuni
  • ‑ndărăpniciuni
  • îndărăpniciunii
  • ‑ndărăpniciunii
plural
  • îndărăpniciuni
  • ‑ndărăpniciuni
  • îndărăpniciunilor
  • ‑ndărăpniciunilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)