2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCURCÁLĂ s. f. (Reg.) Încurcătură. – Încurca + suf. -ală.

ÎNCURCÁLĂ s. f. (Reg.) Încurcătură. – Încurca + suf. -ală.

încurca sf [At: CREANGĂ, P. 270 / Pl: ~le / E: încurca + -ală] 1 (Mol) Încurcătură (1). 2 (Înv) Uneltire.

ÎNCURCÁLĂ s. f. (Mold.) Încurcătură. Harap-Alb, văzîndu-se pus în încurcală, nu mai știa ce să facă. CREANGĂ, P. 270.

încurcală f. Mold. încurcătură: nici grijă n’avea despre încurcala ce făcuse CR.

încúrc, a v. tr. (lat. *currĭcare, a astupa drumu pin care, ca a încărca, d. carrĭcare. Cp. și cu cîrcală și cu ung. kurkálni, a scotoci, maĭ ales că există și var. încurcălesc). Pun în dezordine, amestec: a încurca o afacere. Încîlcesc, amestec: a încurca ața, ițele. A încurca lumea, a împedeca pe alțiĭ de la lucru: acest leneș nu face nimica, ci numaĭ încurcă lumea. A încurca lucrurile, a face dezordine acolo unde era ordine. A o încurca, a înșira niște cuvinte ca să scuzĭ ceva greŭ de scuzat saŭ ca să salvezĭ aparența. V. refl. Perd șiru vorbeĭ, nu găsesc cuvinte de scuză, nu pot ĭeși la capăt: mă încurc în vorbă, în socotelĭ. Mă încîlcesc, mă amestec: ața s’a încurcat. Se încurcă ițele, afacerea se complică. A te încurca cu ceva, a te apuca de o afacere: vulturu nu se încurcă cu muștele (saŭ prinzînd muște saŭ cu prinsu muștelor).

încurcálă f., pl. e. Încurcătură.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

încurcálă (reg.) s. f., g.-d. art. încurcálei

încurcálă s. f., g.-d. art. încurcálei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCURCÁLĂ s. v. belea, bucluc, dandana, încurcătură, năpastă, neajuns, necaz, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, rău, supărare.

încurca s. v. BELEA. BUCLUC. DANDANA. ÎNCURCĂTURĂ. NĂPASTĂ. NEAJUNS. NECAZ. NEMULȚUMIRE. NENOROCIRE. NEPLĂCERE. NEVOIE. PACOSTE. POCINOG. RĂU. SUPĂRARE.

Intrare: încurcăli
încurcăli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: încurcală
încurcală1 (g.-d. -cale) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încurca
  • ‑ncurca
  • încurcala
  • ‑ncurcala
plural
genitiv-dativ singular
  • încurcale
  • ‑ncurcale
  • încurcalei
  • ‑ncurcalei
plural
vocativ singular
plural
încurcală2 (g.-d. -căli) substantiv feminin
substantiv feminin (F51)
Surse flexiune: DMLR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încurca
  • ‑ncurca
  • încurcala
  • ‑ncurcala
plural
genitiv-dativ singular
  • încurcăli
  • ‑ncurcăli
  • încurcălii
  • ‑ncurcălii
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încurcală

etimologie:

  • Încurca + sufix -ală.
    surse: DEX '98 DEX '09