9 definiții pentru încuietură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCUIETÚRĂ, încuieturi, s. f. (Pop.) Constipație. – Încuia + suf. -tură.

ÎNCUIETÚRĂ, încuieturi, s. f. (Pop.) Constipație. – Încuia + suf. -tură.

încuietu [At: ANON. CAR. / Pl: ~ri / E: încuia + -tură] 1 Încuiere (1). 2 (Înv) Încuietoare (1). 3 (Mpp) Ocluzie intestinală. 4 (Pop) Constipație. 5 (Pop) Încuiere (6).

ÎNCUIETÚRĂ, încuieturi, s. f. (Popular) Constipație.

ÎNCUIETÚRĂ ~i f. pop. Dificultate în evacuarea materiilor fecale din organism; constipație. /a încuia + suf. ~tură

încuĭetúră f., pl. ĭ. Rezultatu încuĭeriĭ. Constipațiune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

încuietúră (pop.) s. f., g.-d. art. încuietúrii; pl. încuietúri

încuietúră s. f., g.-d. art. încuietúrii; pl. încuietúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCUIETÚRĂ s. v. constipație.

încuietu s. v. CONSTIPAȚIE.

Intrare: încuietură
încuietură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încuietu
  • ‑ncuietu
  • încuietura
  • ‑ncuietura
plural
  • încuieturi
  • ‑ncuieturi
  • încuieturile
  • ‑ncuieturile
genitiv-dativ singular
  • încuieturi
  • ‑ncuieturi
  • încuieturii
  • ‑ncuieturii
plural
  • încuieturi
  • ‑ncuieturi
  • încuieturilor
  • ‑ncuieturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încuietură

etimologie:

  • Încuia + sufix -tură.
    surse: DEX '98 DEX '09