11 definiții pentru încrețitură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCREȚITÚRĂ, încrețituri, s. f. Partea încrețită a unui obiect; cută, creț. ♦ Cută pe piele; zbârcitură, rid. – Încreți + suf. -tură.

ÎNCREȚITÚRĂ, încrețituri, s. f. Partea încrețită a unui obiect; cută, creț. ♦ Cută pe piele; zbârcitură, rid. – Încreți + suf. -tură.

încrețitu sf [At: ANON. CAR / Pl: ~ri / E: încreți + -(i)tură] (Înv) 1 Parte încrețită a unui obiect. 2 (Ccr) Cută. 3 (Pop) Rid. 4 Lână a oilor care se tunde toamna.

ÎNCREȚITÚRĂ, încrețituri, s. f. Parte încrețită a unui obiect, locul unde un obiect prezintă cute; creț, cută. Începu a curge de prin încrețiturile hainei sale, mărgăritare. ISPIRESCU, L. 40. Floarea... veghea printre frunzele ei, ca o stea roșie prin încrețiturile unui nor. EMINESCU, N. 18. Încrețitură la mînecile cămeșii. ȘEZ. II 41. ♦ Cută pe pielea obrazului, zbîrcitură. Lîngă coada ochiului avea încrețituri mărunte. DUMITRIU, N. 146. Avea o față cu ciudate încrețituri, o față scrisă parcă. SADOVEANU, O. VII 230. Pe larga-i frunte Încep să se arate încrețituri mărunte. MACEDONSKI, O. I 259.

ÎNCREȚITÚRĂ ~i f. 1) Loc unde un obiect este încrețit. 2) Zbârcitură a pielii; cută; dungă; rid. A avea ~i pe față. /a încreți + suf. ~tură

încrețitură f. lucru încrețit, cută: încrețiturile hainelor ISP.

încrețitúră f., pl. ĭ. Rezultatu încrețiriĭ, parte încrețită, cută: încrețiturile frunțiĭ, haĭneĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

încrețitu s. f., g.-d. art. încrețiturii; pl. încrețituri

încrețitu s. f., g.-d. art. încrețiturii; pl. încrețituri

încrețitúră s. f., g.-d. art. încrețitúrii; pl. încrețitúri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCREȚITÚRĂ s. 1. v. cută. 2. v. rid. 3. (ANAT.) cută, pliu, (înv.) sin. (La gușa unor animale se formează ~i.) 4. v. boțitură.

ÎNCREȚITU s. 1. (GEOL.) cută. (~ a scoarței terestre.) 2. creț, cută, dungă, rid, zbîrcitură, (pop.) zbîrceală, zbîrci, (prin Transilv.) ranț, (fig.) brazdă. (Față plină de ~.) 3. (ANAT.) cută, pliu, (înv.) sin. (La gușa unor animale se formează ~i.) 4. boțitură, creț, cută, îndoitură. (~ a pantalonilor necălcați.)

Intrare: încrețitură
încrețitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încrețitu
  • ‑ncrețitu
  • încrețitura
  • ‑ncrețitura
plural
  • încrețituri
  • ‑ncrețituri
  • încrețiturile
  • ‑ncrețiturile
genitiv-dativ singular
  • încrețituri
  • ‑ncrețituri
  • încrețiturii
  • ‑ncrețiturii
plural
  • încrețituri
  • ‑ncrețituri
  • încrețiturilor
  • ‑ncrețiturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încrețitu, încrețiturisubstantiv feminin

  • 1. Partea încrețită a unui obiect. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Începu a curge de prin încrețiturile hainei sale, mărgăritare. ISPIRESCU, L. 40. DLRLC
    • format_quote Floarea... veghea printre frunzele ei, ca o stea roșie prin încrețiturile unui nor. EMINESCU, N. 18. DLRLC
    • format_quote Încrețitură la mînecile cămeșii. ȘEZ. II 41. DLRLC
    • 1.1. Cută pe piele. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Lîngă coada ochiului avea încrețituri mărunte. DUMITRIU, N. 146. DLRLC
      • format_quote Avea o față cu ciudate încrețituri, o față scrisă parcă. SADOVEANU, O. VII 230. DLRLC
      • format_quote Pe larga-i frunte Încep să se arate încrețituri mărunte. MACEDONSKI, O. I 259. DLRLC
etimologie:
  • Încreți + sufix -tură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.