2 intrări

2 definiții


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCRĂCÍ vb. v. bifurca.

Intrare: încrăcire
încrăcire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încrăcire
  • ‑ncrăcire
  • încrăcirea
  • ‑ncrăcirea
plural
  • încrăciri
  • ‑ncrăciri
  • încrăcirile
  • ‑ncrăcirile
genitiv-dativ singular
  • încrăciri
  • ‑ncrăciri
  • încrăcirii
  • ‑ncrăcirii
plural
  • încrăciri
  • ‑ncrăciri
  • încrăcirilor
  • ‑ncrăcirilor
vocativ singular
plural
Intrare: încrăci
verb (V406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încrăci
  • ‑ncrăci
  • încrăcire
  • ‑ncrăcire
  • încrăcit
  • ‑ncrăcit
  • încrăcitu‑
  • ‑ncrăcitu‑
  • încrăcind
  • ‑ncrăcind
  • încrăcindu‑
  • ‑ncrăcindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • încrăcește
  • ‑ncrăcește
(să)
  • încrăcească
  • ‑ncrăcească
  • încrăcea
  • ‑ncrăcea
  • încrăci
  • ‑ncrăci
  • încrăcise
  • ‑ncrăcise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • încrăcesc
  • ‑ncrăcesc
(să)
  • încrăcească
  • ‑ncrăcească
  • încrăceau
  • ‑ncrăceau
  • încrăci
  • ‑ncrăci
  • încrăciseră
  • ‑ncrăciseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)