2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCOVRIGÁT, -Ă, încovrigați, -te, adj. Îndoit în formă de covrig; încolăcit. – V. încovriga.

ÎNCOVRIGÁT, -Ă, încovrigați, -te, adj. Îndoit în formă de covrig; încolăcit. – V. încovriga.

încovrigat2, ~ă a [At: MARIAN, INS 309 / V: (înv) ~git / Pl: ~ați, ~e / E: încovriga] 1 Îndoit în formă de covrig. 2 Răsucit. 3 Ghemuit. 4 (Reg; d. persoane) Încovoiat (3). 5 (Fig) Complicat.

încovrigat1 sn [At: DA ms / Pl: (rar) ~uri / E: încovriga] 1 Încovrigare (1). 2 Răsucire. 3 Ghemuire. 4 Încovrigare (4).

ÎNCOVRIGÁT, -Ă, încovrigați, -te, adj. Îndoit (în formă de covrig), încolăcit, încovoiat. Era zbîrcită și încovoiată ca muma pădurii. CAMIL PETRESCU, O. II 299.

ÎNCOVRIGÁ, încovríg, vb. I. Refl. și tranz. A (se) răsuci, a (se) îndoi ca un covrig; a (se) încolăci; a (se) ghemui. – În + covrig.

ÎNCOVRIGÁ, încovríg, vb. I. Refl. și tranz. A (se) răsuci, a (se) îndoi ca un covrig; a (se) încolăci; a (se) ghemui. – În + covrig.

covríg [At: BIBLIA (1688), 224/1 / Pl: ~igi / E: bg, vsl ковригь] 1 sm Produs alimentar în formă de inel, uneori răsucit, preparat din făină de grâu și presărat cu sare, mac, susan, chimen Si: colac. 2 sm (Pop; Îlav) Când umblau câinii cu ~igi în coadă În vremuri de belșug. 3 (Îal) Niciodată. 4 sm (Îvp; îe) A ajunge sau a ieși, a scoate, a rămâne la ~igi A ajunge foarte sărac. 5 sm (Îe) A se face ~ A se încovoia ca un covrig (1) din cauza frigului, a durerii etc. 6 sm Nod marinăresc. 7 av Încârligat. 8 av În formă de covrig (1). 9 av (D. oameni) Slab.

încovriga vtr [At: PANN, P. V. III, 36/22 / V: (cscj) ~gi / Pzi: încovrig / E: în- + covrig] 1-2 A (se) îndoi în formă de covrig Si: a se încolăci (1-2). 3-4 A (se) răsuci. 5-6 A (se) ghemui. 7-8 (Fig; d. o situație, o explicație etc.) A (se) complica.

ÎNCOVRIGÁ, încovríg, vb. I. Refl. A se îndoi în formă de covrig, a se încolăci; a se ghemui. Peste rîpă se-ncovrigă O bucată de verigă, O omidă cenușie. CORBEA, A. 10. ◊ Tranz. Pisica intră miorlăind... încovrigîndu- și coada. VLAHUȚĂ, O. A. III 174.

A SE ÎNCOVRIGÁ mă încovríg intranz. 1) A se strânge în formă de covrig; a se încolăci. 2) A căpăta formă de covrig; a deveni asemănător cu un covrig. Câinele își încovrigă coada. /în + covrig

A ÎNCOVRIGÁ încovríg tranz. A face să se încovrige; a încolăci. [Sil. -co-vri-] /în + covrig

încovrigá v. a se încolăci: se încovrigă de copaciu și se urcă ISP. [V. covrig].

2) covríg și înc-, a v. tr. (d. covrig 1). Strîng în formă de covrig, încolăcesc. V. refl. Mă strîng, mă ghemuĭesc, mă zgrebulesc (de frig). – Și -gésc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

încovrigá (a ~) (-co-vri-) vb., ind. prez. 3 încovrígă

încovrigá vb. (sil. -vri-), ind. prez. 1 sg. încovríg, 3 sg. și pl. încovrígă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCOVRIGÁT adj. încârligat, încolăcit, încovoiat, îndoit. (Coadă ~.)

ÎNCOVRIGAT adj. încîrligat, încolăcit, încovoiat, îndoit. (Coadă ~.)

ÎNCOVRIGÁ vb. 1. a (se) încârliga, a (se) încolăci, a (se) încovoia, a (se) îndoi, (reg.) a se încârjoia. (Câinele își ~ coada.) 2. v. încolăci.

ÎNCOVRIGA vb. 1. a (se) încîrliga, a (se) încolăci, a (se) încovoia, a (se) îndoi, (reg.) a se încîrjoia. (Cîinele își ~ coada.) 2. a (se) ghemui, a (se) încîrliga, a (se) încolăci, a (se) înfășura, a (se) învălătuci, a (se) răsuci, a (se) suci, (reg.) a (se) covriga, a (se) încolătăci, (înv.) a (se) învălui. (S-a ~ în jurul...)

Intrare: încovrigat
încovrigat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încovrigat
  • ‑ncovrigat
  • încovrigatul
  • încovrigatu‑
  • ‑ncovrigatul
  • ‑ncovrigatu‑
  • încovriga
  • ‑ncovriga
  • încovrigata
  • ‑ncovrigata
plural
  • încovrigați
  • ‑ncovrigați
  • încovrigații
  • ‑ncovrigații
  • încovrigate
  • ‑ncovrigate
  • încovrigatele
  • ‑ncovrigatele
genitiv-dativ singular
  • încovrigat
  • ‑ncovrigat
  • încovrigatului
  • ‑ncovrigatului
  • încovrigate
  • ‑ncovrigate
  • încovrigatei
  • ‑ncovrigatei
plural
  • încovrigați
  • ‑ncovrigați
  • încovrigaților
  • ‑ncovrigaților
  • încovrigate
  • ‑ncovrigate
  • încovrigatelor
  • ‑ncovrigatelor
vocativ singular
plural
Intrare: încovriga
  • silabație: în-co-vri-ga info
verb (VT13)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încovriga
  • ‑ncovriga
  • încovrigare
  • ‑ncovrigare
  • încovrigat
  • ‑ncovrigat
  • încovrigatu‑
  • ‑ncovrigatu‑
  • încovrigând
  • ‑ncovrigând
  • încovrigându‑
  • ‑ncovrigându‑
singular plural
  • încovri
  • ‑ncovri
  • încovrigați
  • ‑ncovrigați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încovrig
  • ‑ncovrig
(să)
  • încovrig
  • ‑ncovrig
  • încovrigam
  • ‑ncovrigam
  • încovrigai
  • ‑ncovrigai
  • încovrigasem
  • ‑ncovrigasem
a II-a (tu)
  • încovrigi
  • ‑ncovrigi
(să)
  • încovrigi
  • ‑ncovrigi
  • încovrigai
  • ‑ncovrigai
  • încovrigași
  • ‑ncovrigași
  • încovrigaseși
  • ‑ncovrigaseși
a III-a (el, ea)
  • încovri
  • ‑ncovri
(să)
  • încovrige
  • ‑ncovrige
  • încovriga
  • ‑ncovriga
  • încovrigă
  • ‑ncovrigă
  • încovrigase
  • ‑ncovrigase
plural I (noi)
  • încovrigăm
  • ‑ncovrigăm
(să)
  • încovrigăm
  • ‑ncovrigăm
  • încovrigam
  • ‑ncovrigam
  • încovrigarăm
  • ‑ncovrigarăm
  • încovrigaserăm
  • ‑ncovrigaserăm
  • încovrigasem
  • ‑ncovrigasem
a II-a (voi)
  • încovrigați
  • ‑ncovrigați
(să)
  • încovrigați
  • ‑ncovrigați
  • încovrigați
  • ‑ncovrigați
  • încovrigarăți
  • ‑ncovrigarăți
  • încovrigaserăți
  • ‑ncovrigaserăți
  • încovrigaseți
  • ‑ncovrigaseți
a III-a (ei, ele)
  • încovri
  • ‑ncovri
(să)
  • încovrige
  • ‑ncovrige
  • încovrigau
  • ‑ncovrigau
  • încovriga
  • ‑ncovriga
  • încovrigaseră
  • ‑ncovrigaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încovrigat

etimologie:

  • vezi încovriga
    surse: DEX '98 DEX '09

încovriga încovrigare încovrigat

etimologie:

  • În + covrig
    surse: DEX '98 DEX '09