2 definiții pentru încordit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCORDÍT s. n. (Popular) Legare a coardelor viței de vie (pe arac). Încorditul se face adăugînd la haragul cu care s-a ridicat vița încă unul, doi, trei, patru și pînă la cinci haragi. I. IONESCU, P. 250.

ÎNCORDÍT s. n. (Pop.) Legare (pe arc) a coardelor viței de vie. – Din în- + coardă.

Intrare: încordit
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încordit
  • ‑ncordit
  • încorditul
  • încorditu‑
  • ‑ncorditul
  • ‑ncorditu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • încordit
  • ‑ncordit
  • încorditului
  • ‑ncorditului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încordit

  • 1. popular Legare a coardelor viței-de-vie (pe arac).
    surse: DLRLC DLRM attach_file un exemplu
    exemple
    • Încorditul se face adăugînd la haragul cu care s-a ridicat vița încă unul, doi, trei, patru și pînă la cinci haragi. I. IONESCU, P. 250.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • în- + coardă
    surse: DLRM