O definiție pentru încordățel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

încordățel, ~ea a [At: T. PAPAHAGI, M. 44 / Pl: ~ei, ~ele / E: încordat2 + -el] (Reg; hip) 1 (D. arcuri, arme cu arc) Care este încordat (4). 2 (Lpl; d. sprâncene) Care sunt arcuite.

Intrare: încordățel
încordățel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)