O definiție pentru încopcietură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

încopcietu sf [At: DA / P: ~ci-e~ / Pl: ~ri / E: încopcia + -(ă)tură] (Înv) 1-4 Încopciere (1-4). 5 (Ccr) Loc în care se încheie o haină.

Intrare: încopcietură
încopcietură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încopcietură
  • ‑ncopcietură
  • încopcietura
  • ‑ncopcietura
plural
  • încopcieturi
  • ‑ncopcieturi
  • încopcieturile
  • ‑ncopcieturile
genitiv-dativ singular
  • încopcieturi
  • ‑ncopcieturi
  • încopcieturii
  • ‑ncopcieturii
plural
  • încopcieturi
  • ‑ncopcieturi
  • încopcieturilor
  • ‑ncopcieturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)