2 definiții pentru înconjurime


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înconjurime sf [At: NEGRUZZI, S. IV, 438 / V: (îrg) ~cun~ / Pl: ~mi / E: înconjur + -ime] (Înv) 1 Împrejmuire. 2 Circumstanță.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înconjuríme s. f., g.-d. art. înconjurímii; pl. înconjurími

Intrare: înconjurime
înconjurime substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înconjurime
  • ‑nconjurime
  • înconjurimea
  • ‑nconjurimea
plural
  • înconjurimi
  • ‑nconjurimi
  • înconjurimile
  • ‑nconjurimile
genitiv-dativ singular
  • înconjurimi
  • ‑nconjurimi
  • înconjurimii
  • ‑nconjurimii
plural
  • înconjurimi
  • ‑nconjurimi
  • înconjurimilor
  • ‑nconjurimilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)