2 definiții pentru înconjurime
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
înconjurime sf [At: NEGRUZZI, S. IV, 438 / V: (îrg) ~cun~ / Pl: ~mi / E: înconjur + -ime] (Înv) 1 Împrejmuire. 2 Circumstanță.
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
înconjuríme s. f., g.-d. art. înconjurímii; pl. înconjurími
- sursa: DOR (2008)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: înconjurime
înconjurime substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)