2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

încondura [At: DELAVRANCEA, V. V. 161 / Pzi: încondur, ~rez / E: în + condur] 1-2 vtr (Înv) A (se) încălța cu conduri. 3 vr (Reg; fig) A se îngâmfa. 4 vt (Reg) A desena flori sau figuri. 5 vt (Reg; fig) A exagera.

ÎNCONDURÁ1, încóndur și încondór, vb. I. Refl. (Rar) A se încălța cu conduri.

ÎNCONDURÁ2, încóndur și încondór, vb. I. Tranz. (Rar, despre păsări) A-și înfoia penele, aripile. Șalupele cu două pînze alunecă, se întrec ca lebedele, cînd își încondură aripile și vîslesc adînc cu picioarele lor cenușii. DELAVRANCEA, V. V. 161.

ÎNCONDURÁ1, încóndur, vb. I. Refl. (Înv.) A se încălța cu conduri. – Din în- + condur.

ÎNCONDURÁ2, pers. 3 încóndură, vb. I. Tranz. (Rar, despre păsări) A-și înfoia penele, aripile. – Din în- + condur.

A ÎNCONDURÁ pers. 3 încóndură tranz. rar (penele sau aripile) A face să se înfoaie. /în + condur

încondúr și -éz, a v. tr. (d. condur). Munt. Încalț cu conduriĭ, Fig. Înalț ca cum ar fi încălțat cu condurĭ. (Se zice maĭ ales de lebede cînd îșĭ țin aripile rîdicate, cum obișnuiesc ele cînd înoată): ca lebedele cînd îșĭ încondură aripile.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

încondurá, încóndur sau înconduréz, vb. I (reg.) 1. (înv.) a (se) încălța în conduri. 2. a se umfla în pene, a se mândri.

Intrare: încondura (încălța)
încondura1 (1 -ur) verb grupa I conjugarea I reflexiv
verb (VT2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încondura
  • ‑ncondura
  • încondurare
  • ‑ncondurare
  • încondurat
  • ‑ncondurat
  • înconduratu‑
  • ‑nconduratu‑
  • încondurând
  • ‑ncondurând
  • încondurându‑
  • ‑ncondurându‑
singular plural
  • încondură
  • ‑ncondură
  • încondurați
  • ‑ncondurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încondur
  • ‑ncondur
(să)
  • încondur
  • ‑ncondur
  • înconduram
  • ‑nconduram
  • încondurai
  • ‑ncondurai
  • încondurasem
  • ‑ncondurasem
a II-a (tu)
  • înconduri
  • ‑nconduri
(să)
  • înconduri
  • ‑nconduri
  • încondurai
  • ‑ncondurai
  • încondurași
  • ‑ncondurași
  • înconduraseși
  • ‑nconduraseși
a III-a (el, ea)
  • încondură
  • ‑ncondură
(să)
  • încondure
  • ‑ncondure
  • încondura
  • ‑ncondura
  • încondură
  • ‑ncondură
  • încondurase
  • ‑ncondurase
plural I (noi)
  • încondurăm
  • ‑ncondurăm
(să)
  • încondurăm
  • ‑ncondurăm
  • înconduram
  • ‑nconduram
  • încondurarăm
  • ‑ncondurarăm
  • înconduraserăm
  • ‑nconduraserăm
  • încondurasem
  • ‑ncondurasem
a II-a (voi)
  • încondurați
  • ‑ncondurați
(să)
  • încondurați
  • ‑ncondurați
  • încondurați
  • ‑ncondurați
  • încondurarăți
  • ‑ncondurarăți
  • înconduraserăți
  • ‑nconduraserăți
  • înconduraseți
  • ‑nconduraseți
a III-a (ei, ele)
  • încondură
  • ‑ncondură
(să)
  • încondure
  • ‑ncondure
  • încondurau
  • ‑ncondurau
  • încondura
  • ‑ncondura
  • înconduraseră
  • ‑nconduraseră
încondura3 (1 -rez) verb grupa I conjugarea a II-a reflexiv
verb (VT201)
Surse flexiune: DAR, Scriban
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încondura
  • ‑ncondura
  • încondurare
  • ‑ncondurare
  • încondurat
  • ‑ncondurat
  • înconduratu‑
  • ‑nconduratu‑
  • încondurând
  • ‑ncondurând
  • încondurându‑
  • ‑ncondurându‑
singular plural
  • încondurea
  • ‑ncondurea
  • încondurați
  • ‑ncondurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încondurez
  • ‑ncondurez
(să)
  • încondurez
  • ‑ncondurez
  • înconduram
  • ‑nconduram
  • încondurai
  • ‑ncondurai
  • încondurasem
  • ‑ncondurasem
a II-a (tu)
  • încondurezi
  • ‑ncondurezi
(să)
  • încondurezi
  • ‑ncondurezi
  • încondurai
  • ‑ncondurai
  • încondurași
  • ‑ncondurași
  • înconduraseși
  • ‑nconduraseși
a III-a (el, ea)
  • încondurea
  • ‑ncondurea
(să)
  • încondureze
  • ‑ncondureze
  • încondura
  • ‑ncondura
  • încondură
  • ‑ncondură
  • încondurase
  • ‑ncondurase
plural I (noi)
  • încondurăm
  • ‑ncondurăm
(să)
  • încondurăm
  • ‑ncondurăm
  • înconduram
  • ‑nconduram
  • încondurarăm
  • ‑ncondurarăm
  • înconduraserăm
  • ‑nconduraserăm
  • încondurasem
  • ‑ncondurasem
a II-a (voi)
  • încondurați
  • ‑ncondurați
(să)
  • încondurați
  • ‑ncondurați
  • încondurați
  • ‑ncondurați
  • încondurarăți
  • ‑ncondurarăți
  • înconduraserăți
  • ‑nconduraserăți
  • înconduraseți
  • ‑nconduraseți
a III-a (ei, ele)
  • încondurea
  • ‑ncondurea
(să)
  • încondureze
  • ‑ncondureze
  • încondurau
  • ‑ncondurau
  • încondura
  • ‑ncondura
  • înconduraseră
  • ‑nconduraseră
încondura2 (1 -or) verb grupa I conjugarea I reflexiv
verb (VT36)
Surse flexiune: DLRLC
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încondura
  • ‑ncondura
  • încondurare
  • ‑ncondurare
  • încondurat
  • ‑ncondurat
  • înconduratu‑
  • ‑nconduratu‑
  • încondurând
  • ‑ncondurând
  • încondurându‑
  • ‑ncondurându‑
singular plural
  • încondoa
  • ‑ncondoa
  • încondurați
  • ‑ncondurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încondor
  • ‑ncondor
(să)
  • încondor
  • ‑ncondor
  • înconduram
  • ‑nconduram
  • încondurai
  • ‑ncondurai
  • încondurasem
  • ‑ncondurasem
a II-a (tu)
  • încondori
  • ‑ncondori
(să)
  • încondori
  • ‑ncondori
  • încondurai
  • ‑ncondurai
  • încondurași
  • ‑ncondurași
  • înconduraseși
  • ‑nconduraseși
a III-a (el, ea)
  • încondoa
  • ‑ncondoa
(să)
  • încondoare
  • ‑ncondoare
  • încondura
  • ‑ncondura
  • încondură
  • ‑ncondură
  • încondurase
  • ‑ncondurase
plural I (noi)
  • încondurăm
  • ‑ncondurăm
(să)
  • încondurăm
  • ‑ncondurăm
  • înconduram
  • ‑nconduram
  • încondurarăm
  • ‑ncondurarăm
  • înconduraserăm
  • ‑nconduraserăm
  • încondurasem
  • ‑ncondurasem
a II-a (voi)
  • încondurați
  • ‑ncondurați
(să)
  • încondurați
  • ‑ncondurați
  • încondurați
  • ‑ncondurați
  • încondurarăți
  • ‑ncondurarăți
  • înconduraserăți
  • ‑nconduraserăți
  • înconduraseți
  • ‑nconduraseți
a III-a (ei, ele)
  • încondoa
  • ‑ncondoa
(să)
  • încondoare
  • ‑ncondoare
  • încondurau
  • ‑ncondurau
  • încondura
  • ‑ncondura
  • înconduraseră
  • ‑nconduraseră
Intrare: încondura (înfoia)
încondura1 (1 -ur) verb grupa I conjugarea I reflexiv
verb (VT2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încondura
  • ‑ncondura
  • încondurare
  • ‑ncondurare
  • încondurat
  • ‑ncondurat
  • înconduratu‑
  • ‑nconduratu‑
  • încondurând
  • ‑ncondurând
  • încondurându‑
  • ‑ncondurându‑
singular plural
  • încondură
  • ‑ncondură
  • încondurați
  • ‑ncondurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încondur
  • ‑ncondur
(să)
  • încondur
  • ‑ncondur
  • înconduram
  • ‑nconduram
  • încondurai
  • ‑ncondurai
  • încondurasem
  • ‑ncondurasem
a II-a (tu)
  • înconduri
  • ‑nconduri
(să)
  • înconduri
  • ‑nconduri
  • încondurai
  • ‑ncondurai
  • încondurași
  • ‑ncondurași
  • înconduraseși
  • ‑nconduraseși
a III-a (el, ea)
  • încondură
  • ‑ncondură
(să)
  • încondure
  • ‑ncondure
  • încondura
  • ‑ncondura
  • încondură
  • ‑ncondură
  • încondurase
  • ‑ncondurase
plural I (noi)
  • încondurăm
  • ‑ncondurăm
(să)
  • încondurăm
  • ‑ncondurăm
  • înconduram
  • ‑nconduram
  • încondurarăm
  • ‑ncondurarăm
  • înconduraserăm
  • ‑nconduraserăm
  • încondurasem
  • ‑ncondurasem
a II-a (voi)
  • încondurați
  • ‑ncondurați
(să)
  • încondurați
  • ‑ncondurați
  • încondurați
  • ‑ncondurați
  • încondurarăți
  • ‑ncondurarăți
  • înconduraserăți
  • ‑nconduraserăți
  • înconduraseți
  • ‑nconduraseți
a III-a (ei, ele)
  • încondură
  • ‑ncondură
(să)
  • încondure
  • ‑ncondure
  • încondurau
  • ‑ncondurau
  • încondura
  • ‑ncondura
  • înconduraseră
  • ‑nconduraseră
încondura3 (1 -rez) verb grupa I conjugarea a II-a reflexiv
verb (VT201)
Surse flexiune: DAR, Scriban
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încondura
  • ‑ncondura
  • încondurare
  • ‑ncondurare
  • încondurat
  • ‑ncondurat
  • înconduratu‑
  • ‑nconduratu‑
  • încondurând
  • ‑ncondurând
  • încondurându‑
  • ‑ncondurându‑
singular plural
  • încondurea
  • ‑ncondurea
  • încondurați
  • ‑ncondurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încondurez
  • ‑ncondurez
(să)
  • încondurez
  • ‑ncondurez
  • înconduram
  • ‑nconduram
  • încondurai
  • ‑ncondurai
  • încondurasem
  • ‑ncondurasem
a II-a (tu)
  • încondurezi
  • ‑ncondurezi
(să)
  • încondurezi
  • ‑ncondurezi
  • încondurai
  • ‑ncondurai
  • încondurași
  • ‑ncondurași
  • înconduraseși
  • ‑nconduraseși
a III-a (el, ea)
  • încondurea
  • ‑ncondurea
(să)
  • încondureze
  • ‑ncondureze
  • încondura
  • ‑ncondura
  • încondură
  • ‑ncondură
  • încondurase
  • ‑ncondurase
plural I (noi)
  • încondurăm
  • ‑ncondurăm
(să)
  • încondurăm
  • ‑ncondurăm
  • înconduram
  • ‑nconduram
  • încondurarăm
  • ‑ncondurarăm
  • înconduraserăm
  • ‑nconduraserăm
  • încondurasem
  • ‑ncondurasem
a II-a (voi)
  • încondurați
  • ‑ncondurați
(să)
  • încondurați
  • ‑ncondurați
  • încondurați
  • ‑ncondurați
  • încondurarăți
  • ‑ncondurarăți
  • înconduraserăți
  • ‑nconduraserăți
  • înconduraseți
  • ‑nconduraseți
a III-a (ei, ele)
  • încondurea
  • ‑ncondurea
(să)
  • încondureze
  • ‑ncondureze
  • încondurau
  • ‑ncondurau
  • încondura
  • ‑ncondura
  • înconduraseră
  • ‑nconduraseră
încondura2 (1 -or) verb grupa I conjugarea I reflexiv
verb (VT36)
Surse flexiune: DLRLC
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încondura
  • ‑ncondura
  • încondurare
  • ‑ncondurare
  • încondurat
  • ‑ncondurat
  • înconduratu‑
  • ‑nconduratu‑
  • încondurând
  • ‑ncondurând
  • încondurându‑
  • ‑ncondurându‑
singular plural
  • încondoa
  • ‑ncondoa
  • încondurați
  • ‑ncondurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încondor
  • ‑ncondor
(să)
  • încondor
  • ‑ncondor
  • înconduram
  • ‑nconduram
  • încondurai
  • ‑ncondurai
  • încondurasem
  • ‑ncondurasem
a II-a (tu)
  • încondori
  • ‑ncondori
(să)
  • încondori
  • ‑ncondori
  • încondurai
  • ‑ncondurai
  • încondurași
  • ‑ncondurași
  • înconduraseși
  • ‑nconduraseși
a III-a (el, ea)
  • încondoa
  • ‑ncondoa
(să)
  • încondoare
  • ‑ncondoare
  • încondura
  • ‑ncondura
  • încondură
  • ‑ncondură
  • încondurase
  • ‑ncondurase
plural I (noi)
  • încondurăm
  • ‑ncondurăm
(să)
  • încondurăm
  • ‑ncondurăm
  • înconduram
  • ‑nconduram
  • încondurarăm
  • ‑ncondurarăm
  • înconduraserăm
  • ‑nconduraserăm
  • încondurasem
  • ‑ncondurasem
a II-a (voi)
  • încondurați
  • ‑ncondurați
(să)
  • încondurați
  • ‑ncondurați
  • încondurați
  • ‑ncondurați
  • încondurarăți
  • ‑ncondurarăți
  • înconduraserăți
  • ‑nconduraserăți
  • înconduraseți
  • ‑nconduraseți
a III-a (ei, ele)
  • încondoa
  • ‑ncondoa
(să)
  • încondoare
  • ‑ncondoare
  • încondurau
  • ‑ncondurau
  • încondura
  • ‑ncondura
  • înconduraseră
  • ‑nconduraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încondura (încălța) încondurat reflexiv

  • 1. rar A se încălța cu conduri.
    surse: DLRLC DLRM

etimologie:

  • în- + condur
    surse: DLRM

încondura (înfoia) tranzitiv

  • 1. rar (Despre păsări) A-și înfoia penele, aripile.
    surse: DLRLC DLRM attach_file un exemplu
    exemple
    • Șalupele cu două pînze alunecă, se întrec ca lebedele, cînd își încondură aripile și vîslesc adînc cu picioarele lor cenușii. DELAVRANCEA, V. V. 161.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • în- + condur
    surse: DLRM