2 definiții pentru încolțitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

încolțitu sf [At: AGÂRBICEANU, P.M. 20 / Pl: ~ri / E: încolți + -(i)tură] (Îrg) Germinare (1). 2 (Ccr) Vârf al unei plante recent germinate2 (1).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

încolțitúră s. f., g.-d. art. încolțitúrii; pl. încolțitúri

Intrare: încolțitură
încolțitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încolțitură
  • ‑ncolțitură
  • încolțitura
  • ‑ncolțitura
plural
  • încolțituri
  • ‑ncolțituri
  • încolțiturile
  • ‑ncolțiturile
genitiv-dativ singular
  • încolțituri
  • ‑ncolțituri
  • încolțiturii
  • ‑ncolțiturii
plural
  • încolțituri
  • ‑ncolțituri
  • încolțiturilor
  • ‑ncolțiturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)