2 intrări

5 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

încocleța [At: RĂDULESCU-CODIN, Î. 43 / V: (reg; cscj) încocleți / Pzi: ez / E: în- + cocleț] (Reg) 1 vt A apuca strâns, cum se apucă cocleții Si: a încleșta (5), a înhăța (1). 2 vr (Îe) A se încocleți o luptă A se încinge o luptă. 3 vt A vorbi coerent. 4 vt A ticlui bine o minciună.

ÎNCOCLEȚÁ, încoclețez, vb. I. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) încleșta, a (se) încăiera. [Var.: încoclețí vb. IV.] – Din în- + cocleți (pl. lui coclete).

ÎNCOCLEȚÍ vb. IV. v. încocleța.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

încoclețá, încoclețéz, vb. I (reg.) a apuca strâns, a înhăța, a încleșta.

Intrare: încoclețat
încoclețat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încoclețat
  • ‑ncoclețat
  • încoclețatul
  • încoclețatu‑
  • ‑ncoclețatul
  • ‑ncoclețatu‑
  • încocleța
  • ‑ncocleța
  • încoclețata
  • ‑ncoclețata
plural
  • încoclețați
  • ‑ncoclețați
  • încoclețații
  • ‑ncoclețații
  • încoclețate
  • ‑ncoclețate
  • încoclețatele
  • ‑ncoclețatele
genitiv-dativ singular
  • încoclețat
  • ‑ncoclețat
  • încoclețatului
  • ‑ncoclețatului
  • încoclețate
  • ‑ncoclețate
  • încoclețatei
  • ‑ncoclețatei
plural
  • încoclețați
  • ‑ncoclețați
  • încoclețaților
  • ‑ncoclețaților
  • încoclețate
  • ‑ncoclețate
  • încoclețatelor
  • ‑ncoclețatelor
vocativ singular
plural
Intrare: încocleța
verb (VT201)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încocleța
  • ‑ncocleța
  • încoclețare
  • ‑ncoclețare
  • încoclețat
  • ‑ncoclețat
  • încoclețatu‑
  • ‑ncoclețatu‑
  • încoclețând
  • ‑ncoclețând
  • încoclețându‑
  • ‑ncoclețându‑
singular plural
  • încoclețea
  • ‑ncoclețea
  • încoclețați
  • ‑ncoclețați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încoclețez
  • ‑ncoclețez
(să)
  • încoclețez
  • ‑ncoclețez
  • încoclețam
  • ‑ncoclețam
  • încoclețai
  • ‑ncoclețai
  • încoclețasem
  • ‑ncoclețasem
a II-a (tu)
  • încoclețezi
  • ‑ncoclețezi
(să)
  • încoclețezi
  • ‑ncoclețezi
  • încoclețai
  • ‑ncoclețai
  • încoclețași
  • ‑ncoclețași
  • încoclețaseși
  • ‑ncoclețaseși
a III-a (el, ea)
  • încoclețea
  • ‑ncoclețea
(să)
  • încoclețeze
  • ‑ncoclețeze
  • încocleța
  • ‑ncocleța
  • încocleță
  • ‑ncocleță
  • încoclețase
  • ‑ncoclețase
plural I (noi)
  • încoclețăm
  • ‑ncoclețăm
(să)
  • încoclețăm
  • ‑ncoclețăm
  • încoclețam
  • ‑ncoclețam
  • încoclețarăm
  • ‑ncoclețarăm
  • încoclețaserăm
  • ‑ncoclețaserăm
  • încoclețasem
  • ‑ncoclețasem
a II-a (voi)
  • încoclețați
  • ‑ncoclețați
(să)
  • încoclețați
  • ‑ncoclețați
  • încoclețați
  • ‑ncoclețați
  • încoclețarăți
  • ‑ncoclețarăți
  • încoclețaserăți
  • ‑ncoclețaserăți
  • încoclețaseți
  • ‑ncoclețaseți
a III-a (ei, ele)
  • încoclețea
  • ‑ncoclețea
(să)
  • încoclețeze
  • ‑ncoclețeze
  • încoclețau
  • ‑ncoclețau
  • încocleța
  • ‑ncocleța
  • încoclețaseră
  • ‑ncoclețaseră
verb (VT401)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încocleți
  • ‑ncocleți
  • încoclețire
  • ‑ncoclețire
  • încoclețit
  • ‑ncoclețit
  • încoclețitu‑
  • ‑ncoclețitu‑
  • încoclețind
  • ‑ncoclețind
  • încoclețindu‑
  • ‑ncoclețindu‑
singular plural
  • încoclețește
  • ‑ncoclețește
  • încoclețiți
  • ‑ncoclețiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încoclețesc
  • ‑ncoclețesc
(să)
  • încoclețesc
  • ‑ncoclețesc
  • încoclețeam
  • ‑ncoclețeam
  • încocleții
  • ‑ncocleții
  • încoclețisem
  • ‑ncoclețisem
a II-a (tu)
  • încoclețești
  • ‑ncoclețești
(să)
  • încoclețești
  • ‑ncoclețești
  • încoclețeai
  • ‑ncoclețeai
  • încoclețiși
  • ‑ncoclețiși
  • încoclețiseși
  • ‑ncoclețiseși
a III-a (el, ea)
  • încoclețește
  • ‑ncoclețește
(să)
  • încoclețească
  • ‑ncoclețească
  • încoclețea
  • ‑ncoclețea
  • încocleți
  • ‑ncocleți
  • încoclețise
  • ‑ncoclețise
plural I (noi)
  • încoclețim
  • ‑ncoclețim
(să)
  • încoclețim
  • ‑ncoclețim
  • încoclețeam
  • ‑ncoclețeam
  • încoclețirăm
  • ‑ncoclețirăm
  • încoclețiserăm
  • ‑ncoclețiserăm
  • încoclețisem
  • ‑ncoclețisem
a II-a (voi)
  • încoclețiți
  • ‑ncoclețiți
(să)
  • încoclețiți
  • ‑ncoclețiți
  • încoclețeați
  • ‑ncoclețeați
  • încoclețirăți
  • ‑ncoclețirăți
  • încoclețiserăți
  • ‑ncoclețiserăți
  • încoclețiseți
  • ‑ncoclețiseți
a III-a (ei, ele)
  • încoclețesc
  • ‑ncoclețesc
(să)
  • încoclețească
  • ‑ncoclețească
  • încoclețeau
  • ‑ncoclețeau
  • încocleți
  • ‑ncocleți
  • încoclețiseră
  • ‑ncoclețiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încocleța, încoclețezverb

etimologie:
  • în- + cocleți (pluralul lui coclete). DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.