2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înclinațiune sf vz înclinație

inclinați(un)e f. 1. acțiunea de a (se) înclina: inclinațiunea capului; 2. fig. tendență naturală, dispozițiune: are inclinațiune la pictură; 3. iubire, simpatie: căsătorie de inclinațiune; 4. starea lucrului inclinat: inclinațiunea acoperișului; 5. Geom. relațiune de oblicitate; 6. Fiz. unghiu ce face acul busolei cu orizontul.

*inclinațiúne f. (lat. inclinátio, -ónis. V. închinăcĭune). Acțiunea de a saŭ de a te inclina: inclinațiunea capuluĭ, corpuluĭ. Povîrniș, pantă: inclinațiunea acoperemîntuluĭ. Fig. Dispozițiune, aplicațiune, tendență din natură: a avea inclinațiune spre muzică. Afecțiune, amor: căsătorie de inclinațiune. Fam. Persoană, lucru ĭubit. Geom. Oblicitate pe orizont saŭ a uneĭ liniĭ față de alta. Fiz. Unghĭu format de acu magnetic cu orizontu. Astron. Unghiu format de planu orbiteĭ uneĭ planete cu planu eclipticiĭ. – Și -áție și -áre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: înclinațiune
înclinațiune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: inclinațiune
inclinațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inclinațiune
  • inclinațiunea
plural
  • inclinațiuni
  • inclinațiunile
genitiv-dativ singular
  • inclinațiuni
  • inclinațiunii
plural
  • inclinațiuni
  • inclinațiunilor
vocativ singular
plural
înclinațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înclinațiune
  • ‑nclinațiune
  • înclinațiunea
  • ‑nclinațiunea
plural
  • înclinațiuni
  • ‑nclinațiuni
  • înclinațiunile
  • ‑nclinațiunile
genitiv-dativ singular
  • înclinațiuni
  • ‑nclinațiuni
  • înclinațiunii
  • ‑nclinațiunii
plural
  • înclinațiuni
  • ‑nclinațiuni
  • înclinațiunilor
  • ‑nclinațiunilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)