2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCLEȘTÁRE, încleștări, s. f. Acțiunea de a (se) încleșta și rezultatul ei. ♦ Contracție. – V. încleșta.

ÎNCLEȘTÁRE, încleștări, s. f. Acțiunea de a (se) încleșta și rezultatul ei. ♦ Contracție. – V. încleșta.

încleștare sf [At: ALECSANDRI, P. III, 353 / Pl: ~tări / E: încleșta] 1 Strângere cu forță, ca în clește Si: încleștat1 (1). 2 (Îlav) Cu ~ Cu putere. 3 (Îs) ~a gurii Boală a cailor manifestată prin înțepenirea fălcilor Cf epilepsie, tetanos. 4 Agățare puternică de ceva sau de cineva. 5 Luptă crâncenă, îndârjită. 6 Întețire a unei lupte. 7 Contracție. 8 (Fig) Îmbrățișare.

ÎNCLEȘTÁRE, încleștări, s. f. Acțiunea de a (se) încleșta și rezultatul ei. 1. Strîngere puternică; strînsoare. Încleștarea pumnilor.Fig. Contracție. Cu o încleștare nervoasă surîde. CAMIL PETRESCU, T. II 285. 2. Agățare desperată, prindere strînsă. 3. Încăierare, luptă corp la corp. O încleștare de moarte s-au încins. ALECSANDRI, P. III 353. ◊ Fig. Norii rostogoliți de vîntoasele înalte se adunaseră deasupra, fără să-și poată descărca talazurile de apă, frămîntîndu-se într-o încleștare uriașă. C. PETRESCU, A. R. 28.

ÎNCLEȘTÁRE ~ări f. 1) v. A ÎNCLEȘTA și A SE ÎNCLEȘTA. 2) fam. Scurtare a unui mușchi sub influența unui excitant; contracție. /v. a încleșta

ÎNCLEȘTÁ, încleștez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) strânge puternic, ca un clește; a (se) înțepeni. ◊ Expr. (Refl.) A i se încleșta (cuiva) fălcile (sau gura) = a i se înțepeni maxilarele; p. ext. a nu mai putea vorbi, a amuți. ♦ Tranz. A prinde strâns (ca într-un clește) un obiect, un instrument. 2. Refl. A se agăța cu disperare (de ceva), a se prinde puternic (cu mâinile, cu brațele) de ceva; a rămâne prins de ceva (sau de cineva). 3. Refl. recipr. A se lupta cu îndârjire, corp la corp; a se încăiera. ♦ Refl. Fig. (Despre bătălii, războaie) A deveni crâncen, a se înteți. – În + clește.

încleșta [At: URECHE, ap. LET. I, 178/6 / Pzi: ~tez / E: în + clește] 1-2 vtr A (se) strânge puternic, ca în clește Si: a (se) înțepeni, (reg) a (se) înclefășta (1-2). 3 vr(Îe) A i se ~ (cuiva) fălcile (sau gura) A i se înțepeni cuiva maxilarele Si: a încleia (5). 4 vr (Pex; îae) A nu mai putea vorbi Si: a amuți. 5 vt A prinde strâns, ca într-un clește, un obiect, un instrument etc. 6 vr A se agăța cu disperare de ceva sau de cineva. 7 vr A rămâne prins de ceva sau de cineva. 8 vrr A se lupta cu îndârjire, corp la corp Si: a se încăiera. 9 vr (Fig; d. bătălii, războaie) A se înteți.

ÎNCLEȘTÁ, încleștez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) strânge puternic, ca un clește; a (se) înțepeni. ◊ Expr. (Refl.) A i se încleșta (cuiva) fălcile (sau gura) = a i se înțepeni maxilarele; p. ext. a nu mai putea vorbi, a amuți. ♦ Tranz. A prinde strâns (ca într-un clește) un obiect, un instrument. 2. Refl. A se agăța cu desperare (de ceva), a se prinde puternic (cu mâinile, cu brațele) de ceva; a rămâne prins de ceva (sau de cineva). 3. Refl. recipr. A se lupta cu îndârjire, corp la corp; a se încăiera. ♦ Refl. Fig. (Despre bătălii, războaie) A deveni crâncen, a se înteți. – În + clește.

ÎNCLEȘTÁ, încleștez, vb. I. 1. Tranz. (Despre oameni, cu privire la mîini, pumni, fălci etc.) A strînge puternic, ca un clește. Lopătarii surprinși încleștară mîinile pe lopeți. GALACTION, O. I 198. Radu încleștează pumnii înăbușit. CAMIL PETRESCU, T. II 57. Taci! șopti ea încleștîndu-și nervos mîna stîngă pe brațul lui. REBREANU, R. I 221. ◊ Expr. A încleșta (sau, refl., a i se încleșta cuiva) fălcile (sau gura) = a înțepeni (sau a i se înțepeni cuiva) maxilarele; p. ext. a amuți, a nu mai putea vorbi (din cauza unei emoții, a unei boli). Mi se încleștaseră fălcile, de nu mai puteam vorbi. CAMIL PETRESCU, U. N. 341. O emoție distrugătoare îi încleșta fălcile, bătăile inimii îl sufocau. VLAHUȚĂ, O. A. III 118. ♦ (Cu privire la un obiect, la un instrument) A prinde strîns, ca într-un clește; a strînge cu putere. El tace năuc, încleștînd ruginita-i lopată. TOMA, C. V. 399. 2. Refl. (Despre mîini, p. ext. despre oameni) A se agăța, a se prinde cu putere (de ceva); a rămîne prins (de ceva). Cîteva femei, sălbăticite de spaimă... se încleștează de gîtul vitelor. CAMILAR, N. I 304. Mîinile lui se încleștaseră pe frîu. SANDU-ALDEA, U. P. 16. Biata Malcă, de frică, s-a încleștat de gîtul lui moș Nichifor. CREANGĂ, O. A. 121. ◊ Fig. Îl părăsise acea putere de luare-aminte care se încleșta de lecție și-i sorbea înțelesul dintr-o citire. VLAHUȚĂ, O. A. I 100. 3. Refl. (Determinat adesea prin «în (sau «la) luptă») A se încăiera, a se lupta cu îndîrjire, corp la corp. Ercule se încleștă la luptă cu Achelou. ISPIRESCU, U. 72. Ei se-ncleștează-n luptă cu-a nemților armată. ALECSANDRI, P. II 159. ♦ Fig. (Despre război, lupte) A crește în intensitate, a se înteți; a ajunge la încăierare generală, la luptă corp la corp. Lupta se încleștase acum crîncenă și stăruitoare. ODOBESCU, S. III 585. Lupta urlă, se-ncleștează. ALECSDANDRI, P. II 16. Și războiul se-ncleștează, mai ucigaș. NEGRUZZI, S. I 122. – Prez. ind. pers. 3 și: încleáștă (BELDICEANU, P. 63).

A SE ÎNCLEȘTÁ mă ~éz intranz. 1) A se închide strâns de tot (ca cleștele). ◊ A i ~ fălcile (sau gura) a-i deveni țapene maxilarele; a nu fi în stare să deschidă gura. 2) A se agăța cu disperare. 3) (despre ființe) A se lua la luptă, apucându-se cu îndârjire. 4) fig. (despre lupte, războaie) A deveni mai intens; a se desfășura mai crâncen. /în + clește

A ÎNCLEȘTÁ ~éz tranz. 1) A prinde ca în clește. 2) A strânge cu putere (ca un clește). ~ pumnii. [Sil. în-cleș-] /în + clește

încleștà v. 1. a strânge cu putere, a înțepeni: a încleșta gura, dinții; 2. fig. a se întărâta: războiul se încleștează mai cu foc NEGR. [Lit. a strânge cu cleștele].

încleștéz v. tr. Strîng ca în clește: frigu-mĭ încleștase fălcile în cît nu puteam vorbi. Înțepenesc, fixez: șoĭmu-șĭ încleștase ghearele în gîscă. V. refl. Mă înțepenesc. Fig. Mă întart, mă aprind: se încleștase la luptă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

încleștáre s. f., g.-d. art. încleștắrii; pl. încleștắri

încleștáre s. f., g.-d. art. încleștării; pl. încleștări

încleștá (a ~) vb., ind. prez. 3 încleșteáză

încleștá vb., ind. prez. 1 sg. încleștéz, 3 sg. și pl. încleșteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCLEȘTÁRE s. 1. strângere, strâns, (înv.) strânsoare. (~ dinților.) 2. v. crispare.

ÎNCLEȘTARE s. 1. strîngere, strîns, (înv.) strînsoare. (~ dinților.) 2. contractare, crispare, crispație. (~ feței.) 3. încăierare. (O ~ cumplită în luptă.)

ÎNCLEȘTÁ vb. 1. a strânge. (A ~ dinții, pumnii.) 2. v. crispa. 3. v. încăiera.

ÎNCLEȘTA vb. 1. a strînge. (A ~ dinții, pumnii.) 2. a (se) contracta, a (se) crispa, a (se) zgîrci. (Fața i se ~; furia îi ~ fața.) 3. a se încăiera, (reg.) a se încocleți. (S-au ~ la luptă.)

arată toate definițiile

Intrare: încleștare
încleștare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încleștare
  • ‑ncleștare
  • încleștarea
  • ‑ncleștarea
plural
  • încleștări
  • ‑ncleștări
  • încleștările
  • ‑ncleștările
genitiv-dativ singular
  • încleștări
  • ‑ncleștări
  • încleștării
  • ‑ncleștării
plural
  • încleștări
  • ‑ncleștări
  • încleștărilor
  • ‑ncleștărilor
vocativ singular
plural
Intrare: încleșta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încleșta
  • ‑ncleșta
  • încleștare
  • ‑ncleștare
  • încleștat
  • ‑ncleștat
  • încleștatu‑
  • ‑ncleștatu‑
  • încleștând
  • ‑ncleștând
  • încleștându‑
  • ‑ncleștându‑
singular plural
  • încleștea
  • ‑ncleștea
  • încleștați
  • ‑ncleștați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încleștez
  • ‑ncleștez
(să)
  • încleștez
  • ‑ncleștez
  • încleștam
  • ‑ncleștam
  • încleștai
  • ‑ncleștai
  • încleștasem
  • ‑ncleștasem
a II-a (tu)
  • încleștezi
  • ‑ncleștezi
(să)
  • încleștezi
  • ‑ncleștezi
  • încleștai
  • ‑ncleștai
  • încleștași
  • ‑ncleștași
  • încleștaseși
  • ‑ncleștaseși
a III-a (el, ea)
  • încleștea
  • ‑ncleștea
(să)
  • încleșteze
  • ‑ncleșteze
  • încleșta
  • ‑ncleșta
  • încleștă
  • ‑ncleștă
  • încleștase
  • ‑ncleștase
plural I (noi)
  • încleștăm
  • ‑ncleștăm
(să)
  • încleștăm
  • ‑ncleștăm
  • încleștam
  • ‑ncleștam
  • încleștarăm
  • ‑ncleștarăm
  • încleștaserăm
  • ‑ncleștaserăm
  • încleștasem
  • ‑ncleștasem
a II-a (voi)
  • încleștați
  • ‑ncleștați
(să)
  • încleștați
  • ‑ncleștați
  • încleștați
  • ‑ncleștați
  • încleștarăți
  • ‑ncleștarăți
  • încleștaserăți
  • ‑ncleștaserăți
  • încleștaseți
  • ‑ncleștaseți
a III-a (ei, ele)
  • încleștea
  • ‑ncleștea
(să)
  • încleșteze
  • ‑ncleșteze
  • încleștau
  • ‑ncleștau
  • încleșta
  • ‑ncleșta
  • încleștaseră
  • ‑ncleștaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încleștare

etimologie:

  • vezi încleșta
    surse: DEX '09 DEX '98

încleșta încleștare încleștat

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) strânge puternic, ca un clește; a (se) înțepeni.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: strânge înțepeni antonime: descleșta attach_file 3 exemple
    exemple
    • Lopătarii surprinși încleștară mîinile pe lopeți. GALACTION, O. I 198.
      surse: DLRLC
    • Radu încleștează pumnii înăbușit. CAMIL PETRESCU, T. II 57.
      surse: DLRLC
    • Taci! șopti ea încleștîndu-și nervos mîna stîngă pe brațul lui. REBREANU, R. I 221.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie reflexiv A i se încleșta (cuiva) fălcile (sau gura) = a i se înțepeni maxilarele.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • 1.1.1. prin extensiune A nu mai putea vorbi.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: amuți attach_file 2 exemple
        exemple
        • Mi se încleștaseră fălcile, de nu mai puteam vorbi. CAMIL PETRESCU, U. N. 341.
          surse: DLRLC
        • O emoție distrugătoare îi încleșta fălcile, bătăile inimii îl sufocau. VLAHUȚĂ, O. A. III 118.
          surse: DLRLC
    • 1.2. tranzitiv A prinde strâns (ca într-un clește) un obiect, un instrument.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: prinde strânge attach_file un exemplu
      exemple
      • El tace năuc, încleștînd ruginita-i lopată. TOMA, C. V. 399.
        surse: DLRLC
  • 2. reflexiv A se agăța cu disperare (de ceva), a se prinde puternic (cu mâinile, cu brațele) de ceva; a rămâne prins de ceva (sau de cineva).
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: agăța prinde attach_file 4 exemple
    exemple
    • Cîteva femei, sălbăticite de spaimă... se încleștează de gîtul vitelor. CAMILAR, N. I 304.
      surse: DLRLC
    • Mîinile lui se încleștaseră pe frîu. SANDU-ALDEA, U. P. 16.
      surse: DLRLC
    • Biata Malcă, de frică, s-a încleștat de gîtul lui moș Nichifor. CREANGĂ, O. A. 121.
      surse: DLRLC
    • figurat Îl părăsise acea putere de luare-aminte care se încleșta de lecție și-i sorbea înțelesul dintr-o citire. VLAHUȚĂ, O. A. I 100.
      surse: DLRLC
  • 3. reflexiv reciproc A se lupta cu îndârjire, corp la corp; a se încăiera.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: lupta încăiera attach_file 2 exemple
    exemple
    • Ercule se încleștă la luptă cu Achelou. ISPIRESCU, U. 72.
      surse: DLRLC
    • Ei se-ncleștează-n luptă cu-a nemților armată. ALECSANDRI, P. II 159.
      surse: DLRLC
    • 3.1. reflexiv figurat (Despre bătălii, războaie) A deveni crâncen, a se înteți.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: înteți attach_file 3 exemple
      exemple
      • Lupta se încleștase acum crîncenă și stăruitoare. ODOBESCU, S. III 585.
        surse: DLRLC
      • Lupta urlă, se-ncleștează. ALECSANDRI, P. II 16.
        surse: DLRLC
      • Și războiul se-ncleștează, mai ucigaș. NEGRUZZI, S. I 122.
        surse: DLRLC
  • comentariu Prezent indicativ persoana a 3-a și: încleaștă.
    surse: DLRLC

etimologie:

  • În + clește
    surse: DEX '09 DEX '98