2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înciocălat, ~ă a [At: CHEST. II, 236/258 / V: ~ologat / Pl: ~ați, ~e / E: înciocăla] (Reg) 1 Lucrat în grabă, de mântuială. 2 (D. oameni) Însănătoșit.

ÎNCIOCĂLÁ, înciocălez, vb. I. Tranz. (Reg.) A lega împreună, a împreuna ceva. ♦ A aranja, a potrivi. – Probabil în + ciocălău.

înciocăla [At: TDRG / V: ~cărla, ~cola / Pzi: ~lez / E: pbl în- + ciocălău] (Reg) 1 vt A lega împreună Si: a împreuna Cf a închelba, a înfiripa. 2 vt A aranja. 3 vr (D. oameni) A se însănătoși.

ÎNCIOCĂLÁ, înciocălez, vb. I. Tranz. (Reg.) A lega laolaltă, a împreuna ceva. ♦ A aranja, a potrivi. – Probabil în + ciocălău.

încĭocăléz v. tr. (d. cĭoaclă. V. descĭocălez). Montez, compun. Articulez (vorbe).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înciocălá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 înciocăleáză

înciocălá vb., ind. prez. 1 sg. înciocăléz, 3 sg. și pl. înciocăleáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCIOCĂLÁ vb. v. închipui, încropi, înfiripa, înjgheba.

înciocăla vb. v. ÎNCHIPUI. ÎNCROPI. ÎNFIRIPA. ÎNJGHEBA.

Intrare: înciocălat
înciocălat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înciocălat
  • ‑nciocălat
  • înciocălatul
  • înciocălatu‑
  • ‑nciocălatul
  • ‑nciocălatu‑
  • înciocăla
  • ‑nciocăla
  • înciocălata
  • ‑nciocălata
plural
  • înciocălați
  • ‑nciocălați
  • înciocălații
  • ‑nciocălații
  • înciocălate
  • ‑nciocălate
  • înciocălatele
  • ‑nciocălatele
genitiv-dativ singular
  • înciocălat
  • ‑nciocălat
  • înciocălatului
  • ‑nciocălatului
  • înciocălate
  • ‑nciocălate
  • înciocălatei
  • ‑nciocălatei
plural
  • înciocălați
  • ‑nciocălați
  • înciocălaților
  • ‑nciocălaților
  • înciocălate
  • ‑nciocălate
  • înciocălatelor
  • ‑nciocălatelor
vocativ singular
plural
Intrare: înciocăla
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înciocăla
  • ‑nciocăla
  • înciocălare
  • ‑nciocălare
  • înciocălat
  • ‑nciocălat
  • înciocălatu‑
  • ‑nciocălatu‑
  • înciocălând
  • ‑nciocălând
  • înciocălându‑
  • ‑nciocălându‑
singular plural
  • înciocălea
  • ‑nciocălea
  • înciocălați
  • ‑nciocălați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înciocălez
  • ‑nciocălez
(să)
  • înciocălez
  • ‑nciocălez
  • înciocălam
  • ‑nciocălam
  • înciocălai
  • ‑nciocălai
  • înciocălasem
  • ‑nciocălasem
a II-a (tu)
  • înciocălezi
  • ‑nciocălezi
(să)
  • înciocălezi
  • ‑nciocălezi
  • înciocălai
  • ‑nciocălai
  • înciocălași
  • ‑nciocălași
  • înciocălaseși
  • ‑nciocălaseși
a III-a (el, ea)
  • înciocălea
  • ‑nciocălea
(să)
  • înciocăleze
  • ‑nciocăleze
  • înciocăla
  • ‑nciocăla
  • înciocălă
  • ‑nciocălă
  • înciocălase
  • ‑nciocălase
plural I (noi)
  • înciocălăm
  • ‑nciocălăm
(să)
  • înciocălăm
  • ‑nciocălăm
  • înciocălam
  • ‑nciocălam
  • înciocălarăm
  • ‑nciocălarăm
  • înciocălaserăm
  • ‑nciocălaserăm
  • înciocălasem
  • ‑nciocălasem
a II-a (voi)
  • înciocălați
  • ‑nciocălați
(să)
  • înciocălați
  • ‑nciocălați
  • înciocălați
  • ‑nciocălați
  • înciocălarăți
  • ‑nciocălarăți
  • înciocălaserăți
  • ‑nciocălaserăți
  • înciocălaseți
  • ‑nciocălaseți
a III-a (ei, ele)
  • înciocălea
  • ‑nciocălea
(să)
  • înciocăleze
  • ‑nciocăleze
  • înciocălau
  • ‑nciocălau
  • înciocăla
  • ‑nciocăla
  • înciocălaseră
  • ‑nciocălaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înciocăla

etimologie:

  • probabil în + ciocălău
    surse: DEX '09 DEX '98