3 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

încinsă sf vz încins1

ÎNCÍNS2, -Ă, încinși, -se, adj. 1. (Despre foc) Care arde cu flăcări mari, bine aprins. ♦ Înfierbântat2, încălzit foarte tare (de foc, de soare etc.). ♦ Fig. Aprins2, înflăcărat, întețit. 2. (Despre fân, cereale, făină etc.) Care a început să fermenteze, stricat, alterat; aprins2, fermentat. – V. încinge1.

ÎNCÍNS2, -Ă, încinși, -se, adj. 1. (Despre foc) Care arde cu flăcări mari, bine aprins. ♦ Înfierbântat2, încălzit foarte tare (de foc, de soare etc.). ♦ Fig. Aprins2, înflăcărat, întețit. 2. (Despre fân, cereale, făină etc.) Care a început să fermenteze, stricat, alterat; aprins2, fermentat. – V. încinge1.

ÎNCÍNS3, -Ă, încinși, -se, adj. 1. (Despre oameni sau despre corpul lor) Cu mijlocul cuprins într-o cingătoare. ♦ (Despre cingătoare, brâu etc.) Înfășurat în jurul corpului. 2. (Despre arme) Prins, atârnat de cingătoare; (despre oameni) cu arma prinsă la cingătoare. – V. încinge2.

ÎNCÍNS3, -Ă, încinși, -se, adj. 1. (Despre oameni sau despre corpul lor) Cu mijlocul cuprins într-o cingătoare. ♦ (Despre cingătoare, brâu etc.) Înfășurat în jurul corpului. 2. (Despre arme) Prins, atârnat de cingătoare; (despre oameni) cu arma prinsă la cingătoare. – V. încinge2.

încins3, ~ă a [At: CALENDARIU (1814) 170/23 / Pl: ~nși, ~e / E: încinge1] 1 (D. foc) Aprins puternic Si: (îvr) încintat (1). 2 (D. obiecte) Înfierbântat. 3 (D. sentimente, pasiuni) Amplificat. 4 (Fig) Manifestat puternic Si: (îvr) încintat (4). 5 (D. lupte, dispute) întețit. 6 (D. corpul omenesc sau o parte a corpului omenesc) încălzit. 7 (D. alimente, fân etc.) Alterat prin fermentare Si: (îvr) încintat (6).

încins4, ~ă a [At: VARLAAM, C. 334/1 / Pl: ~nși, ~e / E: încinge2] 1 (D. oameni sau despre corpul lor) Înfășurat peste mijloc sau altă parte a corpului cu o cingătoare, un brâu etc. 2 (D. o cingătoare, un brâu etc.) Înfășurat în jurul corpului. 3 (D. lucruri) Legat de jur-împrejur. 4 (D. arme) Prins de mijloc cu o curea. 5 (Înv; d. oameni) Învestit cu o demnitate, o putere.

ÎNCÍNS2, -Ă, încinși, -se, adj. 1. (Despre foc) Care arde cu flăcări mari; puternic aprins. ♦ Încălzit, înfierbîntat (de foc, de soare etc.). Soba fusese prea încinsă. DUMITRIU, N. 134. În fața unei sobe încinse, stăteau strînși umăr la umăr niște lucrători. CAMILAR, N. II 230. Îmi săreau stropi de untură încinsă pe mîini. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 47. ♦ Fig. Aprins, înflăcărat, întețit. În apus e luptă-ncinsă între noapte și lumină. CERNA, P. 57. 2. (Despre cereale, făină etc.) Stricat, fermentat; aprins.

ÎNCÍNS3, -Ă, încinși, -se, adj. 1. (Despre corp; p. ext. despre om) Legat, înfășurat (cu cingătoare, brîu etc.). [Brîul] era de aur pe tot locul, Un fulger pe-al ei trup încins. COȘBUC, P. I 122. Deodată s-a văzut încinsă cu un cerc zdravăn de fier peste mijloc. CREANGĂ, P. 88. ♦ (Despre cingătoare, brîu etc.) Înfășurat, legal (împrejurul corpului). ◊ (Adverbial) Fig. Iar, pe sub colină, rîul Curge-ncins pe lîngă ea, Tocmai cum pe draga mea O încinge brîul. COȘBUC, P. I 261. 2. (Despre arme) Prins, atîrnat de corp cu o cingătoare; (despre persoane) cu arma prinsă de corp cu o cingătoare. L-am văzut... încins cu sabie peste giubeaua blănită. NEGRUZZI, S. I 70. 3. Fig. Înconjurat, împresurat (din toate părțile).

încins a. fig. aprins: încins de grija țării OD. ║ n. încingere: la încinsul brâului POP.

1) încíns, -ă adj. (lat. incinctus). Care e încins cu brîu, cu cureaŭa. Care e încins cu sabia, cu baĭoneta: soldat încins.

2) încíns, -ă adj. (lat. incensus). Aprins, stricat de căldură: grîu încins. Fig. Încins de grijĭ, plin de grijĭ. S. f. și n. Vechĭ. Aprindere, mînie.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCÍNS adj. 1. cald, dogorit, fierbinte, înfierbântat, (astăzi rar) înfocat. (Plită ~.) 2. aprins, fermentat. (Fân ~.)

ÎNCÍNS adj. înfășurat. (Cu brâul ~.)

ÎNCINS adj. 1. cald, dogorit, fierbinte, înfierbîntat, (astăzi rar) înfocat. (Plită ~.) 2. aprins. (Fîn ~.)

ÎNCINS adj. înfășurat. (Cu brîul ~.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a muri de pneumonie / de el încins / de glonțul rece 1. (glum.) a muri împușcat. 2. a muri în împrejurări dubioase.

Intrare: încinsă
încinsă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: încins (aprins)
încins1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A4)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încins
  • ‑ncins
  • încinsul
  • încinsu‑
  • ‑ncinsul
  • ‑ncinsu‑
  • încinsă
  • ‑ncinsă
  • încinsa
  • ‑ncinsa
plural
  • încinși
  • ‑ncinși
  • încinșii
  • ‑ncinșii
  • încinse
  • ‑ncinse
  • încinsele
  • ‑ncinsele
genitiv-dativ singular
  • încins
  • ‑ncins
  • încinsului
  • ‑ncinsului
  • încinse
  • ‑ncinse
  • încinsei
  • ‑ncinsei
plural
  • încinși
  • ‑ncinși
  • încinșilor
  • ‑ncinșilor
  • încinse
  • ‑ncinse
  • încinselor
  • ‑ncinselor
vocativ singular
plural
Intrare: încins (înfășurat)
încins1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A4)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încins
  • ‑ncins
  • încinsul
  • încinsu‑
  • ‑ncinsul
  • ‑ncinsu‑
  • încinsă
  • ‑ncinsă
  • încinsa
  • ‑ncinsa
plural
  • încinși
  • ‑ncinși
  • încinșii
  • ‑ncinșii
  • încinse
  • ‑ncinse
  • încinsele
  • ‑ncinsele
genitiv-dativ singular
  • încins
  • ‑ncins
  • încinsului
  • ‑ncinsului
  • încinse
  • ‑ncinse
  • încinsei
  • ‑ncinsei
plural
  • încinși
  • ‑ncinși
  • încinșilor
  • ‑ncinșilor
  • încinse
  • ‑ncinse
  • încinselor
  • ‑ncinselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încins (aprins)

etimologie:

încins (înfășurat)

  • 1. (Despre oameni sau despre corpul lor) Cu mijlocul cuprins într-o cingătoare.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: înfășurat attach_file 2 exemple
    exemple
    • [Brâul] era de aur pe tot locul, Un fulger pe-al ei trup încins. COȘBUC, P. I 122.
      surse: DLRLC
    • Deodată s-a văzut încinsă cu un cerc zdravăn de fier peste mijloc. CREANGĂ, P. 88.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre cingătoare, brâu etc.) Înfășurat în jurul corpului.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • (și) adverbial figurat Iar, pe sub colină, rîul Curge-ncins pe lîngă ea, Tocmai cum pe draga mea O încinge brîul. COȘBUC, P. I 261.
        surse: DLRLC
  • 2. (Despre arme) Prins, atârnat de cingătoare; (despre oameni) cu arma prinsă la cingătoare.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • L-am văzut... încins cu sabie peste giubeaua blănită. NEGRUZZI, S. I 70.
      surse: DLRLC
  • 3. figurat Înconjurat, împresurat (din toate părțile).
    surse: DLRLC sinonime: împresurat înconjurat

etimologie: