2 definiții pentru închituire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCHITUÍRE, închituiri, s. f. Operație de îmbinare a două obiecte cu ajutorul chitului. – În + chituire.

ÎNCHITUÍRE, închituiri, s. f. Operație de îmbinare a două obiecte cu ajutorul chitului. – În + chituire.

închituire sf [ At: DEX / Pl: ~ri / E: închitui] Operație de îmbinare a două obiecte cu ajutorul chitului.

Intrare: închituire
închituire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • închituire
  • ‑nchituire
  • închituirea
  • ‑nchituirea
plural
  • închituiri
  • ‑nchituiri
  • închituirile
  • ‑nchituirile
genitiv-dativ singular
  • închituiri
  • ‑nchituiri
  • închituirii
  • ‑nchituirii
plural
  • închituiri
  • ‑nchituiri
  • închituirilor
  • ‑nchituirilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

închituire

  • 1. Operație de îmbinare a două obiecte cu ajutorul chitului.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • În + chituire
    surse: DEX '98 DEX '09