2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

închioldurat, ~ă a vz închiondorat

ÎNCHIOLDURÁT, -Ă adj. v. închiondorat.

ÎNCHIONDORÁ, închiondorez, vb. I. Refl. (Reg.) A se uita urât, încruntat, cruciș. – În + chiondorî(ș).

ÎNCHIONDORÁ, închiondorez, vb. I. Refl. (Reg.) A se uita urât, încruntat, cruciș. – În + chiondorî(ș).

închioldura v vz închiondora

închiondora vr [At: JIPESCU, O. 123 / V: (reg) ~oldura, (cscj) ~rî / Pzi: ~rez / E: ns cf chiondorâș] (Reg) 1 (D. oameni) A se uita urât, încruntat la cineva cu intenții de ceartă. 2 (D. boi) A se uita urât unul la altul înainte de a se lua la bătaie.

închiondorat, ~ă a [At: PAS. Z. I, 53 / V: ~old~ / Pl: ~ați, ~e / E: închiondora] (Reg) 1 (D. oameni) Care se uită încruntat unul la altul, gata de ceartă. 2 (D. boi) Care se măsoară cu privirea unul pe altul înainte de a se lua la bătaie.

închiondorî v vz închiondora

ÎNCHIONDORÁ, închiondorez, vb. I. Refl. A se uita la cineva chiondorîș, încruntat, posomorît, supărat. – Variante: închioldurá (PAS, L. I 43) vb. I, închiondorî́ vb. IV.

ÎNCHIONDORÁT, -Ă, închiondorați, -te, adj. Care privește chiondorîș, încruntat, posomorît, supărat; îmbufnat. – Variantă: închioldurát, -ă (PAS, Z. I 53). adj.

ÎNCHIONDORÎ́ vb. IV v. închiondora.

ÎNCHIONDORÁT, -Ă, închiondorați, -te, adj. (Reg.) Care privește chiondorâș, încruntat, posomorât; îmbufnat. – V. închiondora.

închĭondoréz (mă) v. refl. Munt. Mă uĭt chĭondorîș (chĭorîș), mă împoncișez. – Și -răsc, a se -rî́. În Olt. mă încondorez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

închiondorá vb., ind. prez. 1 sg. închiondoréz, 3 sg. și pl. închiondoreáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCHIONDORÁ vb. (reg.) a se închiorchioșa. (Ce te ~ astfel la el?)

ÎNCHIONDORÁT adj. (reg.) închiorchioșat. (Privire ~.)

*ÎNCHIONDORA vb. (reg.) a se închiorchioșa. (Ce te ~ astfel la el?)

*ÎNCHIONDORAT adj. (reg.) închiorchioșat. (Privire ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

închiondorî vb. IV refl. (reg.) V. închiondorá.

Intrare: închiondora
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • închiondora
  • ‑nchiondora
  • închiondorare
  • ‑nchiondorare
  • închiondorat
  • ‑nchiondorat
  • închiondoratu‑
  • ‑nchiondoratu‑
  • închiondorând
  • ‑nchiondorând
  • închiondorându‑
  • ‑nchiondorându‑
singular plural
  • închiondorea
  • ‑nchiondorea
  • închiondorați
  • ‑nchiondorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • închiondorez
  • ‑nchiondorez
(să)
  • închiondorez
  • ‑nchiondorez
  • închiondoram
  • ‑nchiondoram
  • închiondorai
  • ‑nchiondorai
  • închiondorasem
  • ‑nchiondorasem
a II-a (tu)
  • închiondorezi
  • ‑nchiondorezi
(să)
  • închiondorezi
  • ‑nchiondorezi
  • închiondorai
  • ‑nchiondorai
  • închiondorași
  • ‑nchiondorași
  • închiondoraseși
  • ‑nchiondoraseși
a III-a (el, ea)
  • închiondorea
  • ‑nchiondorea
(să)
  • închiondoreze
  • ‑nchiondoreze
  • închiondora
  • ‑nchiondora
  • închiondoră
  • ‑nchiondoră
  • închiondorase
  • ‑nchiondorase
plural I (noi)
  • închiondorăm
  • ‑nchiondorăm
(să)
  • închiondorăm
  • ‑nchiondorăm
  • închiondoram
  • ‑nchiondoram
  • închiondorarăm
  • ‑nchiondorarăm
  • închiondoraserăm
  • ‑nchiondoraserăm
  • închiondorasem
  • ‑nchiondorasem
a II-a (voi)
  • închiondorați
  • ‑nchiondorați
(să)
  • închiondorați
  • ‑nchiondorați
  • închiondorați
  • ‑nchiondorați
  • închiondorarăți
  • ‑nchiondorarăți
  • închiondoraserăți
  • ‑nchiondoraserăți
  • închiondoraseți
  • ‑nchiondoraseți
a III-a (ei, ele)
  • închiondorea
  • ‑nchiondorea
(să)
  • închiondoreze
  • ‑nchiondoreze
  • închiondorau
  • ‑nchiondorau
  • închiondora
  • ‑nchiondora
  • închiondoraseră
  • ‑nchiondoraseră
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • închioldura
  • ‑nchioldura
  • închioldurare
  • ‑nchioldurare
  • închioldurat
  • ‑nchioldurat
  • închiolduratu‑
  • ‑nchiolduratu‑
  • închioldurând
  • ‑nchioldurând
  • închioldurându‑
  • ‑nchioldurându‑
singular plural
  • închioldurea
  • ‑nchioldurea
  • închioldurați
  • ‑nchioldurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • închioldurez
  • ‑nchioldurez
(să)
  • închioldurez
  • ‑nchioldurez
  • închiolduram
  • ‑nchiolduram
  • închioldurai
  • ‑nchioldurai
  • închioldurasem
  • ‑nchioldurasem
a II-a (tu)
  • închioldurezi
  • ‑nchioldurezi
(să)
  • închioldurezi
  • ‑nchioldurezi
  • închioldurai
  • ‑nchioldurai
  • închioldurași
  • ‑nchioldurași
  • închiolduraseși
  • ‑nchiolduraseși
a III-a (el, ea)
  • închioldurea
  • ‑nchioldurea
(să)
  • închioldureze
  • ‑nchioldureze
  • închioldura
  • ‑nchioldura
  • închioldură
  • ‑nchioldură
  • închioldurase
  • ‑nchioldurase
plural I (noi)
  • închioldurăm
  • ‑nchioldurăm
(să)
  • închioldurăm
  • ‑nchioldurăm
  • închiolduram
  • ‑nchiolduram
  • închioldurarăm
  • ‑nchioldurarăm
  • închiolduraserăm
  • ‑nchiolduraserăm
  • închioldurasem
  • ‑nchioldurasem
a II-a (voi)
  • închioldurați
  • ‑nchioldurați
(să)
  • închioldurați
  • ‑nchioldurați
  • închioldurați
  • ‑nchioldurați
  • închioldurarăți
  • ‑nchioldurarăți
  • închiolduraserăți
  • ‑nchiolduraserăți
  • închiolduraseți
  • ‑nchiolduraseți
a III-a (ei, ele)
  • închioldurea
  • ‑nchioldurea
(să)
  • închioldureze
  • ‑nchioldureze
  • închioldurau
  • ‑nchioldurau
  • închioldura
  • ‑nchioldura
  • închiolduraseră
  • ‑nchiolduraseră
verb (V410)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • închiondorî
  • ‑nchiondorî
  • închiondorâre
  • ‑nchiondorâre
  • închiondorât
  • ‑nchiondorât
  • închiondorâtu‑
  • ‑nchiondorâtu‑
  • închiondorând
  • ‑nchiondorând
  • închiondorându‑
  • ‑nchiondorându‑
singular plural
  • închiondorăște
  • ‑nchiondorăște
  • închiondoraște
  • ‑nchiondoraște
  • închiondorâți
  • ‑nchiondorâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • închiondorăsc
  • ‑nchiondorăsc
(să)
  • închiondorăsc
  • ‑nchiondorăsc
  • închiondoram
  • ‑nchiondoram
  • închiondorâi
  • ‑nchiondorâi
  • închiondorâsem
  • ‑nchiondorâsem
a II-a (tu)
  • închiondorăști
  • ‑nchiondorăști
(să)
  • închiondorăști
  • ‑nchiondorăști
  • închiondorai
  • ‑nchiondorai
  • închiondorâși
  • ‑nchiondorâși
  • închiondorâseși
  • ‑nchiondorâseși
a III-a (el, ea)
  • închiondorăște
  • ‑nchiondorăște
  • închiondoraște
  • ‑nchiondoraște
(să)
  • închiondorască
  • ‑nchiondorască
  • închiondora
  • ‑nchiondora
  • închiondorî
  • ‑nchiondorî
  • închiondorâse
  • ‑nchiondorâse
plural I (noi)
  • închiondorâm
  • ‑nchiondorâm
(să)
  • închiondorâm
  • ‑nchiondorâm
  • închiondoram
  • ‑nchiondoram
  • închiondorârăm
  • ‑nchiondorârăm
  • închiondorâserăm
  • ‑nchiondorâserăm
  • închiondorâsem
  • ‑nchiondorâsem
a II-a (voi)
  • închiondorâți
  • ‑nchiondorâți
(să)
  • închiondorâți
  • ‑nchiondorâți
  • închiondorați
  • ‑nchiondorați
  • închiondorârăți
  • ‑nchiondorârăți
  • închiondorâserăți
  • ‑nchiondorâserăți
  • închiondorâseți
  • ‑nchiondorâseți
a III-a (ei, ele)
  • închiondorăsc
  • ‑nchiondorăsc
(să)
  • închiondorască
  • ‑nchiondorască
  • închiondorau
  • ‑nchiondorau
  • închiondorâ
  • ‑nchiondorâ
  • închiondorâseră
  • ‑nchiondorâseră
Intrare: închiondorat
închiondorat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • închiondorat
  • ‑nchiondorat
  • închiondoratul
  • închiondoratu‑
  • ‑nchiondoratul
  • ‑nchiondoratu‑
  • închiondora
  • ‑nchiondora
  • închiondorata
  • ‑nchiondorata
plural
  • închiondorați
  • ‑nchiondorați
  • închiondorații
  • ‑nchiondorații
  • închiondorate
  • ‑nchiondorate
  • închiondoratele
  • ‑nchiondoratele
genitiv-dativ singular
  • închiondorat
  • ‑nchiondorat
  • închiondoratului
  • ‑nchiondoratului
  • închiondorate
  • ‑nchiondorate
  • închiondoratei
  • ‑nchiondoratei
plural
  • închiondorați
  • ‑nchiondorați
  • închiondoraților
  • ‑nchiondoraților
  • închiondorate
  • ‑nchiondorate
  • închiondoratelor
  • ‑nchiondoratelor
vocativ singular
plural
închioldurat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • închioldurat
  • ‑nchioldurat
  • închiolduratul
  • închiolduratu‑
  • ‑nchiolduratul
  • ‑nchiolduratu‑
  • închioldura
  • ‑nchioldura
  • închioldurata
  • ‑nchioldurata
plural
  • închioldurați
  • ‑nchioldurați
  • închioldurații
  • ‑nchioldurații
  • închioldurate
  • ‑nchioldurate
  • închiolduratele
  • ‑nchiolduratele
genitiv-dativ singular
  • închioldurat
  • ‑nchioldurat
  • închiolduratului
  • ‑nchiolduratului
  • închioldurate
  • ‑nchioldurate
  • închiolduratei
  • ‑nchiolduratei
plural
  • închioldurați
  • ‑nchioldurați
  • închiolduraților
  • ‑nchiolduraților
  • închioldurate
  • ‑nchioldurate
  • închiolduratelor
  • ‑nchiolduratelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

închiondora închioldura închiondorî

etimologie:

  • În + chiondorî(ș)
    surse: DEX '98 DEX '09

închiondorat închioldurat

etimologie:

  • închiondora
    surse: DLRM