2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

închelbăra [At: I. GOLESCU, C, / V: ~eibăra, ~erbăla, ~erbăra, ~erbela, ~beri / Pzi: ~rez / E: ns cf închelba] (Reg) 1-2 vtr A (se) închelba (1-2). 3 vt A strânge de ici de colo. 4 vt A strânge câte puțin. 5-7 vt A închelba (4-6). 8 vt A face rost de ceva. 9 vt A alcătui ceva la repezeală, improvizând din materiale puține Si: a închelbăși.

ÎNCHELBĂRÁ, închelbărez, vb. I. Tranz. (Munt., Olt.) A închelba. Apucă și el pe cărarea ce o văzu mai aproape... după ce-și inchelbără un rînd de haine. ISPIRESCU, L. 136. – Variantă: încherbălí, încherbălesc (REBREANU, R. I 189), vb. IV.

ÎNCHERBĂLÍ vb. IV v. închelbăra.

ÎNCHELBĂRÁ, închelbărez, vb. I. Tranz. (Reg.) A închelba. – Din închelba.

închelbărà v. V. încăibărà: își închelbăra un rând de haine ISP.

închélb și închérb, a v. tr. (cp. cu încaĭbăr). Vest. Înjgheb, închipez, adun cu greŭ o avere, niște banĭ. – Și închélbăr și închéĭbăr, -erĭ, -ără, să închelbere, a -á. Part. închelbărit (VR. 1929, 9-10, 331)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCHELBĂRÁ vb. v. aduna, închipui, încropi, înfiripa, înjgheba, întruni, reuni, strânge.

închelbăra vb. v. ADUNA. ÎNCHIPUI. ÎNCROPI. ÎNFIRIPA. ÎNJGHEBA. ÎNTRUNI. REUNI. STRÎNGE.

Intrare: închelbărat
închelbărat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • închelbărat
  • ‑nchelbărat
  • închelbăratul
  • închelbăratu‑
  • ‑nchelbăratul
  • ‑nchelbăratu‑
  • închelbăra
  • ‑nchelbăra
  • închelbărata
  • ‑nchelbărata
plural
  • închelbărați
  • ‑nchelbărați
  • închelbărații
  • ‑nchelbărații
  • închelbărate
  • ‑nchelbărate
  • închelbăratele
  • ‑nchelbăratele
genitiv-dativ singular
  • închelbărat
  • ‑nchelbărat
  • închelbăratului
  • ‑nchelbăratului
  • închelbărate
  • ‑nchelbărate
  • închelbăratei
  • ‑nchelbăratei
plural
  • închelbărați
  • ‑nchelbărați
  • închelbăraților
  • ‑nchelbăraților
  • închelbărate
  • ‑nchelbărate
  • închelbăratelor
  • ‑nchelbăratelor
vocativ singular
plural
Intrare: închelbăra
verb (VT201)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • închelbăra
  • ‑nchelbăra
  • închelbărare
  • ‑nchelbărare
  • închelbărat
  • ‑nchelbărat
  • închelbăratu‑
  • ‑nchelbăratu‑
  • închelbărând
  • ‑nchelbărând
  • închelbărându‑
  • ‑nchelbărându‑
singular plural
  • închelbărea
  • ‑nchelbărea
  • închelbărați
  • ‑nchelbărați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • închelbărez
  • ‑nchelbărez
(să)
  • închelbărez
  • ‑nchelbărez
  • închelbăram
  • ‑nchelbăram
  • închelbărai
  • ‑nchelbărai
  • închelbărasem
  • ‑nchelbărasem
a II-a (tu)
  • închelbărezi
  • ‑nchelbărezi
(să)
  • închelbărezi
  • ‑nchelbărezi
  • închelbărai
  • ‑nchelbărai
  • închelbărași
  • ‑nchelbărași
  • închelbăraseși
  • ‑nchelbăraseși
a III-a (el, ea)
  • închelbărea
  • ‑nchelbărea
(să)
  • închelbăreze
  • ‑nchelbăreze
  • închelbăra
  • ‑nchelbăra
  • închelbără
  • ‑nchelbără
  • închelbărase
  • ‑nchelbărase
plural I (noi)
  • închelbărăm
  • ‑nchelbărăm
(să)
  • închelbărăm
  • ‑nchelbărăm
  • închelbăram
  • ‑nchelbăram
  • închelbărarăm
  • ‑nchelbărarăm
  • închelbăraserăm
  • ‑nchelbăraserăm
  • închelbărasem
  • ‑nchelbărasem
a II-a (voi)
  • închelbărați
  • ‑nchelbărați
(să)
  • închelbărați
  • ‑nchelbărați
  • închelbărați
  • ‑nchelbărați
  • închelbărarăți
  • ‑nchelbărarăți
  • închelbăraserăți
  • ‑nchelbăraserăți
  • închelbăraseți
  • ‑nchelbăraseți
a III-a (ei, ele)
  • închelbărea
  • ‑nchelbărea
(să)
  • închelbăreze
  • ‑nchelbăreze
  • închelbărau
  • ‑nchelbărau
  • închelbăra
  • ‑nchelbăra
  • închelbăraseră
  • ‑nchelbăraseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încherbăli
  • ‑ncherbăli
  • încherbălire
  • ‑ncherbălire
  • încherbălit
  • ‑ncherbălit
  • încherbălitu‑
  • ‑ncherbălitu‑
  • încherbălind
  • ‑ncherbălind
  • încherbălindu‑
  • ‑ncherbălindu‑
singular plural
  • încherbălește
  • ‑ncherbălește
  • încherbăliți
  • ‑ncherbăliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încherbălesc
  • ‑ncherbălesc
(să)
  • încherbălesc
  • ‑ncherbălesc
  • încherbăleam
  • ‑ncherbăleam
  • încherbălii
  • ‑ncherbălii
  • încherbălisem
  • ‑ncherbălisem
a II-a (tu)
  • încherbălești
  • ‑ncherbălești
(să)
  • încherbălești
  • ‑ncherbălești
  • încherbăleai
  • ‑ncherbăleai
  • încherbăliși
  • ‑ncherbăliși
  • încherbăliseși
  • ‑ncherbăliseși
a III-a (el, ea)
  • încherbălește
  • ‑ncherbălește
(să)
  • încherbălească
  • ‑ncherbălească
  • încherbălea
  • ‑ncherbălea
  • încherbăli
  • ‑ncherbăli
  • încherbălise
  • ‑ncherbălise
plural I (noi)
  • încherbălim
  • ‑ncherbălim
(să)
  • încherbălim
  • ‑ncherbălim
  • încherbăleam
  • ‑ncherbăleam
  • încherbălirăm
  • ‑ncherbălirăm
  • încherbăliserăm
  • ‑ncherbăliserăm
  • încherbălisem
  • ‑ncherbălisem
a II-a (voi)
  • încherbăliți
  • ‑ncherbăliți
(să)
  • încherbăliți
  • ‑ncherbăliți
  • încherbăleați
  • ‑ncherbăleați
  • încherbălirăți
  • ‑ncherbălirăți
  • încherbăliserăți
  • ‑ncherbăliserăți
  • încherbăliseți
  • ‑ncherbăliseți
a III-a (ei, ele)
  • încherbălesc
  • ‑ncherbălesc
(să)
  • încherbălească
  • ‑ncherbălească
  • încherbăleau
  • ‑ncherbăleau
  • încherbăli
  • ‑ncherbăli
  • încherbăliseră
  • ‑ncherbăliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

închelbăra încherbăli

etimologie:

  • închelba
    surse: DLRM