2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCETÁ, încetez, vb. I. Intranz. și tranz. A se opri dintr-o acțiune, a nu mai continua o acțiune. ◊ Expr. A înceta din viață = a muri. [Prez. ind. și: (reg.) încét] – Lat. *quetare (= quietare).

ÎNCETÁ, încetez, vb. I. Intranz. și tranz. A se opri dintr-o acțiune, a nu mai continua o acțiune. ◊ Expr. A înceta din viață = a muri. [Prez. ind. și: (reg.) încét] – Lat. *quetare (= quietare).

înceta1 [At: CORESI, EV. 254/6 / Pzi: ~tez, (reg) încet / E: ml *qu(i)eto, -are] 1-2 vti (D. elemente ale naturii sau fenomene; îoc a fi agitat) A se liniști. 3-4 vti (D. boli, griji, dureri etc.) A dispărea. 5-6 vti (D. persoane cuprinse de neliniște) A se calma. 7-8 vti (îf încetează!) Astâmpără-te! 9-10 vti A (se) opri dintr-o acțiune.12 vti (Îlv) A ~ din viață A muri. 13-14 vti (D. izvoare) (A fi secat sau) a seca. 15 vi (îlv) A ~ din gură A tăcea. 16 vi (Îe) A ~ de la ceva A nu mai persevera. 17-18 vti (Îe) A ~ de a vedea A-și pierde vederea. 19 vt (Rar) A întrerupe. 20-21 vti (Îvr) A (se) devaloriza. 22 vt A încetini. 23 vi (Înv) A se extenua.

ÎNCETÁ, încetez, vb. I. Intranz. A se opri (în cursul unei acțiuni), a nu mai continua. Ploaia încetase de cu noaptea. REBREANU, R. I 175. Muzica încetase de mult. EMINESCU, N. 47. Să încetezi cu omorul, să nu mai văd capete tăiete. NEGRUZZI, S. I 147. Manole-mi ofta, Din plîns Înceta. TEODORESCU, P. P. 466. ◊ Tranz. Ochii ei, două izvoare secate, încetase de a mai vărsa lacrimi. EMINESCU, N. 28. Încetează plînsul tău. ALECSANDRI, P. A. 133. Meseni, vă ospătați, Veselia nu-ncetați. TEODORESCU, P. P. 621. ♦ A dispărea, a se pierde, a nu mai exista. Precum pulberea se joacă în imperiul unei raze, Mii de fire viorie ce cu raza încetează, Astfel într-a veșniciei noapte pururea adîncă, Avem clipa, avem raza, care tot mai ține încă. EMINESCU, O. I 133. ◊ Expr. A înceta din viață = a muri, a deceda. – Prez. ind. și: încét (MACEDONSKI, O. I 239, RETEGANUL, P. I 12, ȘEZ. VI 132).

A ÎNCETÁ ~éz 1. intranz. A(-și) opri desfășurarea; a conteni. Uzina și-a ~at activitatea.~ din viață a muri. 2. tranz. A face să nu mai aibă loc; a conteni. Zgomotul din stradă a încetat. /<lat. quetare

încetà v. 1. a nu mai continua; 2. a se sfârși: a încetat din vieață.

1) încetéz v. intr. (d. încet). Nu maĭ continuŭ, contenesc, stîmpesc, tinchesc: ploaĭa a încetat de tot saŭ puțin. Încetez din viață, mor. V. tr. Opresc, sfîrșesc: încetez vorba, acțiunea.

2) încetéz v. tr. (d. ceată; vsl. četati sen, a se înceta). Vechĭ. Bag în ceată. V. refl. Mă bag în ceată, mă asociez. – Și încitez și încitesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

încetá (a ~) vb., ind. prez. 3 înceteáză

încetá vb., ind. prez. 1 sg. încetéz, 3 sg. și pl. înceteáză, perf. s. 1 sg. încetái; conj. prez. 3 sg. și pl. încetéze


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCETEA interj. ajunge!, atît!, basta!, destul!, gata!, isprăvește!, punct!, sfîrșește!, stai!, stop!, termină!, (reg.) halt!, (fam. și peior.) ho!

ÎNCETÁ vb. 1. a(-și) întrerupe, a(-și) opri, a(-și) sista, a(-și) suspenda. (Uzina și-a ~ activitatea.) 2. a conteni, a (se) întrerupe, a (se) opri, a părăsi. (Au ~ lucrul în semn de protest.) 3. v. opri. 4. v. întrerupe. 5. a amuți, a dispărea, a se liniști, a muți, a se potoli, a se stinge. (Toate zgomotele au ~ în stradă.) 6. a dispărea, a trece, (astăzi rar) a se sparge. (Primejdia, durerea a ~.) 7. v. sfârși. 8. a conteni, a se curma, a se opri, a se potoli, a se sfârși, a sta, a se termina, (înv. și pop.) a (se) ostoi, (prin Ban.) a se prorupe, (Mold.) a tinchi, (înv.) a se precurma. (Vijelia, ploaia a ~.)

ÎNCETA vb. 1. a(-și) întrerupe, a(-și) opri, a(-și) sista, a(-și) suspenda. (Uzina și-a ~ activitatea.) 2. a conteni, a (se) întrerupe, a (se) opri, a părăsi. (Au ~ lucrul în semn de protest.) 3. a conteni, a se întrerupe, a se opri, (Mold. și Bucov.) a stîmpi, (înv.) a pristoi. (A ~ din cîntat, din citit, cu vorba.) 4. a se curma, a se întrerupe, a se opri, (fig.) a se frînge. (Cîntecul a ~ brusc.) 5. a amuți, a dispărea, a se liniști, a muți, a se potoli, a se stinge. (Toate zgomotele au ~ în stradă.) 6. a dispărea, a trece, (astăzi rar) a se sparge. (Primejdia, durerea a ~.) 7. a pieri, a se sfîrși. (Fericirea lui a ~.) 8. a conteni, a se curma, a se opri, a se potoli, a se sfîrși, a sta, a se termina, (înv. și pop.) a (se) ostoi, (prin Ban.) a se prorupe, (Mold.) a tinchi, (înv.) a se precurma. (Vijelia, ploaia a ~.)

Intrare: încetează
încetează
invariabil (I1)
  • încetea
  • ‑ncetea
Intrare: înceta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înceta
  • ‑nceta
  • încetare
  • ‑ncetare
  • încetat
  • ‑ncetat
  • încetatu‑
  • ‑ncetatu‑
  • încetând
  • ‑ncetând
  • încetându‑
  • ‑ncetându‑
singular plural
  • încetea
  • ‑ncetea
  • încetați
  • ‑ncetați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încetez
  • ‑ncetez
(să)
  • încetez
  • ‑ncetez
  • încetam
  • ‑ncetam
  • încetai
  • ‑ncetai
  • încetasem
  • ‑ncetasem
a II-a (tu)
  • încetezi
  • ‑ncetezi
(să)
  • încetezi
  • ‑ncetezi
  • încetai
  • ‑ncetai
  • încetași
  • ‑ncetași
  • încetaseși
  • ‑ncetaseși
a III-a (el, ea)
  • încetea
  • ‑ncetea
(să)
  • înceteze
  • ‑nceteze
  • înceta
  • ‑nceta
  • încetă
  • ‑ncetă
  • încetase
  • ‑ncetase
plural I (noi)
  • încetăm
  • ‑ncetăm
(să)
  • încetăm
  • ‑ncetăm
  • încetam
  • ‑ncetam
  • încetarăm
  • ‑ncetarăm
  • încetaserăm
  • ‑ncetaserăm
  • încetasem
  • ‑ncetasem
a II-a (voi)
  • încetați
  • ‑ncetați
(să)
  • încetați
  • ‑ncetați
  • încetați
  • ‑ncetați
  • încetarăți
  • ‑ncetarăți
  • încetaserăți
  • ‑ncetaserăți
  • încetaseți
  • ‑ncetaseți
a III-a (ei, ele)
  • încetea
  • ‑ncetea
(să)
  • înceteze
  • ‑nceteze
  • încetau
  • ‑ncetau
  • înceta
  • ‑nceta
  • încetaseră
  • ‑ncetaseră
verb (VT50)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înceta
  • ‑nceta
  • încetare
  • ‑ncetare
  • încetat
  • ‑ncetat
  • încetatu‑
  • ‑ncetatu‑
  • încetând
  • ‑ncetând
  • încetându‑
  • ‑ncetându‑
singular plural
  • încea
  • ‑ncea
  • încetați
  • ‑ncetați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încet
  • ‑ncet
(să)
  • încet
  • ‑ncet
  • încetam
  • ‑ncetam
  • încetai
  • ‑ncetai
  • încetasem
  • ‑ncetasem
a II-a (tu)
  • înceți
  • ‑nceți
(să)
  • înceți
  • ‑nceți
  • încetai
  • ‑ncetai
  • încetași
  • ‑ncetași
  • încetaseși
  • ‑ncetaseși
a III-a (el, ea)
  • încea
  • ‑ncea
(să)
  • încete
  • ‑ncete
  • înceta
  • ‑nceta
  • încetă
  • ‑ncetă
  • încetase
  • ‑ncetase
plural I (noi)
  • încetăm
  • ‑ncetăm
(să)
  • încetăm
  • ‑ncetăm
  • încetam
  • ‑ncetam
  • încetarăm
  • ‑ncetarăm
  • încetaserăm
  • ‑ncetaserăm
  • încetasem
  • ‑ncetasem
a II-a (voi)
  • încetați
  • ‑ncetați
(să)
  • încetați
  • ‑ncetați
  • încetați
  • ‑ncetați
  • încetarăți
  • ‑ncetarăți
  • încetaserăți
  • ‑ncetaserăți
  • încetaseți
  • ‑ncetaseți
a III-a (ei, ele)
  • încea
  • ‑ncea
(să)
  • încete
  • ‑ncete
  • încetau
  • ‑ncetau
  • înceta
  • ‑nceta
  • încetaseră
  • ‑ncetaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înceta încetare

  • 1. A se opri dintr-o acțiune, a nu mai continua o acțiune.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: conteni opri antonime: continua attach_file 7 exemple
    exemple
    • Ploaia încetase de cu noaptea. REBREANU, R. I 175.
      surse: DLRLC
    • Muzica încetase de mult. EMINESCU, N. 47.
      surse: DLRLC
    • Să încetezi cu omorul, să nu mai văd capete tăiete. NEGRUZZI, S. I 147.
      surse: DLRLC
    • Manole-mi ofta, Din plîns Înceta. TEODORESCU, P. P. 466.
      surse: DLRLC
    • Ochii ei, două izvoare secate, încetase de a mai vărsa lacrimi. EMINESCU, N. 28.
      surse: DLRLC
    • Încetează plînsul tău. ALECSANDRI, P. A. 133.
      surse: DLRLC
    • Meseni, vă ospătați, Veselia nu-ncetați. TEODORESCU, P. P. 621.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A se pierde, a nu mai exista.
      exemple
      • Precum pulberea se joacă în imperiul unei raze, Mii de fire viorie ce cu raza încetează, Astfel într-a veșniciei noapte pururea adîncă, Avem clipa, avem raza, care tot mai ține încă. EMINESCU, O. I 133.
        surse: DLRLC

etimologie: