2 intrări
3 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
începută [At: PSALT. 12/17 / V: (înv) den~ / Pl: ~te / E: începe] (Înv) 1 Înființare. 2 sf (Mpl) Începere (2). 3 av (Precedat de pp „din”) De la început. 4 sf (Îf dencepută) Început (14). 5 sf Concepere.
început2, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~uți, ~e / E: începe] 1 Care a luat ființă. 2 Pornit de la... 3 (D. o acțiune) Care a debutat. 4 (D. o activitate) Pornit2. 5 (înv; d. un copil) Conceput2. 6 Realizat pentru prima dată. 7 (D. un scop) A cărui îndeplinire a pornit. 8 Din care s-a luat o porțiune. 9 (D. alimente) Gustat cu intenția de a fi mâncat. 10 (D. idei) A cărei elaborare a demarat. 11 (D. lucrări) Din care s-a realizat prima parte. 12 (D. acțiuni) Din care s-a realizat o primă etapă. 13 Din care s-a consumat prima porțiune. 14 (D. o situație) Apărut2. 15 (D. un fenomen) Care dă primele semne de manifestare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
începútă s.f. (înv.) 1. începere, început. 2. concepere.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |