2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

începu [At: PSALT. 12/17 / V: (înv) den~ / Pl: ~te / E: începe] (Înv) 1 Înființare. 2 sf (Mpl) Începere (2). 3 av (Precedat de pp „din”) De la început. 4 sf (Îf dencepută) Început (14). 5 sf Concepere.

început2, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~uți, ~e / E: începe] 1 Care a luat ființă. 2 Pornit de la... 3 (D. o acțiune) Care a debutat. 4 (D. o activitate) Pornit2. 5 (înv; d. un copil) Conceput2. 6 Realizat pentru prima dată. 7 (D. un scop) A cărui îndeplinire a pornit. 8 Din care s-a luat o porțiune. 9 (D. alimente) Gustat cu intenția de a fi mâncat. 10 (D. idei) A cărei elaborare a demarat. 11 (D. lucrări) Din care s-a realizat prima parte. 12 (D. acțiuni) Din care s-a realizat o primă etapă. 13 Din care s-a consumat prima porțiune. 14 (D. o situație) Apărut2. 15 (D. un fenomen) Care dă primele semne de manifestare.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

începútă s.f. (înv.) 1. începere, început. 2. concepere.

Intrare: începută
începută
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: început (adj.)
început2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • început
  • ‑nceput
  • începutul
  • începutu‑
  • ‑nceputul
  • ‑nceputu‑
  • începu
  • ‑ncepu
  • începuta
  • ‑nceputa
plural
  • începuți
  • ‑ncepuți
  • începuții
  • ‑ncepuții
  • începute
  • ‑ncepute
  • începutele
  • ‑nceputele
genitiv-dativ singular
  • început
  • ‑nceput
  • începutului
  • ‑nceputului
  • începute
  • ‑ncepute
  • începutei
  • ‑nceputei
plural
  • începuți
  • ‑ncepuți
  • începuților
  • ‑ncepuților
  • începute
  • ‑ncepute
  • începutelor
  • ‑nceputelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)