3 definiții pentru începătorie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

începătorie sf [At: BIBLIA (1688), ap. DA / P: ~ri-e / Pl: ~ii / E: începător + -ie] (Înv) 1 Conducere. 2 Rang înalt.

începătoríe f. (tradus după vgr. arhé). Vechĭ. Putere, domnie. Pl. A patra ceată de îngerĭ.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

începătoríe, începătorii s. f. Stăpânire, putere. ♦ S. f. pl. Numele uneia dintre cele nouă cete ale îngerilor, care, împreună cu arhanghelii și cu îngerii, alcătuiesc treapta a treia a ierarhiei lor, făcută de Dionisie Areopagitul. Sunt înfățișați în iconografie cu îmbrăcăminte de ostași, cu za de metal, cu coifuri pe cap, încinși cu brâuri de aur și ținând în mână o sabie ori o suliță. – Din începător + suf. -ie.

Intrare: începătorie
începătorie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • începătorie
  • ‑ncepătorie
  • începătoria
  • ‑ncepătoria
plural
  • începătorii
  • ‑ncepătorii
  • începătoriile
  • ‑ncepătoriile
genitiv-dativ singular
  • începătorii
  • ‑ncepătorii
  • începătoriei
  • ‑ncepătoriei
plural
  • începătorii
  • ‑ncepătorii
  • începătoriilor
  • ‑ncepătoriilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)