3 definiții pentru începătorie
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
începătorie sf [At: BIBLIA (1688), ap. DA / P: ~ri-e / Pl: ~ii / E: începător + -ie] (Înv) 1 Conducere. 2 Rang înalt.
începătoríe f. (tradus după vgr. arhé). Vechĭ. Putere, domnie. Pl. A patra ceată de îngerĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
începătoríe, începătorii s. f. Stăpânire, putere. ♦ S. f. pl. Numele uneia dintre cele nouă cete ale îngerilor, care, împreună cu arhanghelii și cu îngerii, alcătuiesc treapta a treia a ierarhiei lor, făcută de Dionisie Areopagitul. Sunt înfățișați în iconografie cu îmbrăcăminte de ostași, cu za de metal, cu coifuri pe cap, încinși cu brâuri de aur și ținând în mână o sabie ori o suliță. – Din începător + suf. -ie.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: începătorie
începătorie substantiv feminin
substantiv feminin (F134) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)