2 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

încadrare sf [At: COD. PEN. R. P. R. 53 / V: (rar) in- / Pl: ~rări / E: încadra] 1 Înrămare. 2 Înconjurare. 3 Angajare într-o întreprindere, într-o instituție. 4 Formare a cadrelor unui regiment. 5 Armonizare cu mediul înconjurător. 6-7 Asimilare (a unei fapte sau) a unui delincvent unui text de lege. 8-9 Integrare (într-un colectiv sau) într-o acțiune. 10 Respectare a unei limite de timp pentru săvârșirea unei acțiuni.

ÎNCADRÁRE, încadrări, s. f. Acțiunea de a (se) încadra.V. încadra.

ÎNCADRÁRE, încadrări, s. f. Acțiunea de a (se) încadra.V. încadra.

ÎNCADRÁRE, încadrări, s. f. Acțiunea de a (se) încadra. 1. Primire, numire în cadrele unei organizații, ale unei instituții etc. Comisia de încadrare a personalului. ♦ (Concretizat) Act, decizie prin care cineva este numit într-o funcție. ♦ Integrare într-un colectiv, într-o organizație. 2. Introducerea unui lucru într-un mediu făcîndu-l să se potrivească, să se armonizeze cu el. 3. Înrămare. 4. Fig. Cuprindere a unui delict, a unei crime etc., p. ext. a unui delincvent etc. într-un articol de lege. Încadrarea făptuitorilor în dispozițiile legii. 5. Înconjurare, împresurare.

ÎNCADRÁRE s.f. Acțiunea de a (se) încadra și rezultatul ei; punere, așezare într-un anumit cadru, într-o anumită dispoziție etc. [< încadra].

ÎNCADRÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) încadra. 2. (telec.) precizare a unor momente determinate în evoluția unui fenomen periodic. 3. așezarea și potrivirea pe un material textil, pe o hârtie etc. a unor tipare, în scopul decupării. (< încadra)

încadra [At: IORGA, C. H. II, 39 / V: (rar) in~ / Pzi: ~rez / E: fr encadrer] 1 vt A înrăma. 2 vt (Rar) A înconjura. 3-4 vtr A (se) angaja într-o întreprindere, într-o instituție. 5 vt (Rar) A forma cadrele unui regiment. 6 vr A se potrivi, a se armoniza cu mediul înconjurător. 7 vt (Jur) A asimila o faptă unui text de lege. 8 (Jur; pex) A asimila un delicvent unui text de lege. 9-10 vr A se integra (într-un colectiv sau) într-o acțiune. 11 vr A respecta o anumită limită de timp pentru săvârșirea unei acțiuni.

ÎNCADRÁ, încadrez, vb. I. 1. Tranz. A înrăma. 2. Refl. A se potrivi, a se armoniza cu mediul înconjurător. 3. Tranz. (Jur.) A cuprinde într-un text de lege o faptă, p. ext. un delincvent. 4. Tranz. (Rar) A înconjura, a împresura (1). 5. Tranz. și refl. A (se) angaja într-o întreprindere, într-o instituție. ♦ Refl. A se integra într-un colectiv, într-o organizație, într-o acțiune etc. 6. Refl. A respecta o anumită limită de timp pentru săvârșirea unei acțiuni. – Din fr. encadrer.

ÎNCADRÁ, încadrez, vb. I. 1. Tranz. A înrăma. 2. Refl. A se potrivi, a se armoniza cu mediul înconjurător. 3. Tranz. (Jur.) A cuprinde într-un text de lege o faptă, p. ext. un delincvent. 4. Tranz. (Rar) A înconjura, a împresura (1). 5. Tranz. și refl. A (se) angaja într-o întreprindere, într-o instituție. ♦ Refl. A se integra într-un colectiv, într-o organizație, într-o acțiune etc. 6. Refl. A respecta o anumită limită de timp pentru săvârșirea unei acțiuni. – Din fr. encadrer.

ÎNCADRÁ, încadrez, vb. I. Tranz. 1. A primi pe cineva cu toate drepturile și obligațiile în cadrul unei instituții sau întreprinderi. ♦ Refl. A se integra într-un colectiv, într-o organizație, în muncă, într-o acțiune etc. În etapa finală a războiului, în lupta armată împotriva fascismului s-au încadrat și armatele romînă și bulgară. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2903. Deși nu se afla încadrat în mișcarea revoluționară, Turgheniev era urmărit și supravegheat în ceea ce publica. SADOVEANU, E. 235. 2. A introduce ceva sau pe cineva într-un mediu, făcîndu-l să se potrivească, să se armonizeze cu el. Nefiind suficient încadrat în conflictul romanului, nu are un rol determinant în acțiune. V. ROM. aprilie 1953, 299. ♦ Refl. A se potrivi, a se armoniza cu mediul înconjurător. Mausoleul se încadrează perfect, prin liniile și culoarea lui, în arhitectura și jocul de culori al Pieții Roșii. STANCU, U.R.S.S. 37. 3. (Cu privire la un tablou, o oglindă etc.) A pune în cadru, în ramă, a înrăma. (Fig.) Părul... se împărțea în cărare la mijloc, ca să încadreze o figură în oval perfect. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 40. Păru-i ca aurul fața-ncadrează. EMINESCU, O. IV 32. 4. Fig. (Cu privire la delicte, infracțiuni, crime, p. ext. la delincvenți etc.) A cuprinde într-un text de lege. Martorul, uimit de această diversiune, devenise deodată inutil cauzei care nu-l mai încadra. ARGHEZI, P. T. 95. 5. A înconjura, a împresura. De la observator vin știri că dușmanul și-a adus întărituri... Uite, v-a încadrat. PAS, Z. III 204.

ÎNCADRÁ vb. I. tr. 1. A pune, a așeza într-un cadru; a împresura. ♦ (Fig.) A cuprinde într-un text de lege o infracțiune etc. 2. A numi, a primi pe cineva într-o funcție, într-o asociație etc. cu toate drepturile și obligațiile care îi revin de aici; (spec.) a prevedea o unitate militară cu cadrele de ofițeri și subofițeri necesare. ♦ refl. A se integra, a urma linia unei mișcări, a unui ritm de muncă etc. [< fr. encadrer].

ÎNCADRÁ vb. I. tr. 1. a pune, a așeza într-un cadru, într-o ramă. ◊ a înconjura; a împresura. ◊ a regla tirul de artilerie aducând loviturile din ce în ce mai aproape de obiectiv. ◊ (fig.) a cuprinde într-un text de lege o infracțiune etc.; a insera. 2. a numi, a primi pe cineva într-o funcție, într-o asociație etc. cu toate drepturile și obligațiile care îi revin; a integra; (spec.) a prevedea o unitate militară cu cadrele de ofițeri și subofițeri necesare; a înrola. II. refl. a se integra, a urma linia unei mișcări a unui ritm de muncă etc. (< fr. /s’/encadrer)

A ÎNCADRÁ ~éz tranz. 1) A face să se încadreze. 2) (persoane) A angaja în baza unei legislații; a primi. 3) (tablouri, oglinzi, fotografii) A pune într-un cadru; a înconjura cu o ramă; a înrăma. [Sil. -cad-ra] /<fr. encadrer

A SE ÎNCADRÁ pers. 3 se ~eáză intranz. 1) A fi în armonie (cu un mediu oarecare); a se îmbina în mod armonios; a se armoniza. 2) A începe să-și dea concursul; a consimți să ia parte. ~ în întrecere. 3) A intra (într-un colectiv) ca parte componentă; a se integra. /<fr. encadrer

încadrà v. 1. a pune o cadră sau pervaz: a încadra o pictură; 2. fig. a înconjura; 3. a însera, a introduce: a încadra o anecdotă.

*în- și incadréz v. tr. (fr. encadrer, d. cadre, cadru). Pun în cadru un tabloŭ, înramez. Desemnez în prejur ceva ca un cadru. Fig. Amplific, înzorzonez: a incadra o anecdotă. Pun ofițerĭ uneĭ trupe: a incadra un regiment noŭ. Înconjor cu loviturĭ de tun repetate: o baterie încadrase o companie, pe care apoĭ o nimici.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

încadráre (-ca-dra-) s. f., g.-d. art. încadrắrii; pl. încadrắri

încadráre s. f. (sil. -dra-), g.-d. art. încadrării; pl. încadrări

încadrá (a ~) (-ca-dra) vb., ind. prez. 3 încadreáză

arată toate definițiile

Intrare: încadrare
încadrare substantiv feminin
  • silabație: în-ca-dra-re
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încadrare
  • ‑ncadrare
  • încadrarea
  • ‑ncadrarea
plural
  • încadrări
  • ‑ncadrări
  • încadrările
  • ‑ncadrările
genitiv-dativ singular
  • încadrări
  • ‑ncadrări
  • încadrării
  • ‑ncadrării
plural
  • încadrări
  • ‑ncadrări
  • încadrărilor
  • ‑ncadrărilor
vocativ singular
plural
incadrare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • incadrare
  • incadrarea
plural
  • incadrări
  • incadrările
genitiv-dativ singular
  • incadrări
  • incadrării
plural
  • incadrări
  • incadrărilor
vocativ singular
plural
Intrare: încadra
  • silabație: în-ca-dra
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încadra
  • ‑ncadra
  • încadrare
  • ‑ncadrare
  • încadrat
  • ‑ncadrat
  • încadratu‑
  • ‑ncadratu‑
  • încadrând
  • ‑ncadrând
  • încadrându‑
  • ‑ncadrându‑
singular plural
  • încadrea
  • ‑ncadrea
  • încadrați
  • ‑ncadrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încadrez
  • ‑ncadrez
(să)
  • încadrez
  • ‑ncadrez
  • încadram
  • ‑ncadram
  • încadrai
  • ‑ncadrai
  • încadrasem
  • ‑ncadrasem
a II-a (tu)
  • încadrezi
  • ‑ncadrezi
(să)
  • încadrezi
  • ‑ncadrezi
  • încadrai
  • ‑ncadrai
  • încadrași
  • ‑ncadrași
  • încadraseși
  • ‑ncadraseși
a III-a (el, ea)
  • încadrea
  • ‑ncadrea
(să)
  • încadreze
  • ‑ncadreze
  • încadra
  • ‑ncadra
  • încadră
  • ‑ncadră
  • încadrase
  • ‑ncadrase
plural I (noi)
  • încadrăm
  • ‑ncadrăm
(să)
  • încadrăm
  • ‑ncadrăm
  • încadram
  • ‑ncadram
  • încadrarăm
  • ‑ncadrarăm
  • încadraserăm
  • ‑ncadraserăm
  • încadrasem
  • ‑ncadrasem
a II-a (voi)
  • încadrați
  • ‑ncadrați
(să)
  • încadrați
  • ‑ncadrați
  • încadrați
  • ‑ncadrați
  • încadrarăți
  • ‑ncadrarăți
  • încadraserăți
  • ‑ncadraserăți
  • încadraseți
  • ‑ncadraseți
a III-a (ei, ele)
  • încadrea
  • ‑ncadrea
(să)
  • încadreze
  • ‑ncadreze
  • încadrau
  • ‑ncadrau
  • încadra
  • ‑ncadra
  • încadraseră
  • ‑ncadraseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • incadra
  • incadrare
  • incadrat
  • incadratu‑
  • incadrând
  • incadrându‑
singular plural
  • incadrea
  • incadrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • incadrez
(să)
  • incadrez
  • incadram
  • incadrai
  • incadrasem
a II-a (tu)
  • incadrezi
(să)
  • incadrezi
  • incadrai
  • incadrași
  • incadraseși
a III-a (el, ea)
  • incadrea
(să)
  • incadreze
  • incadra
  • incadră
  • incadrase
plural I (noi)
  • incadrăm
(să)
  • incadrăm
  • incadram
  • incadrarăm
  • incadraserăm
  • incadrasem
a II-a (voi)
  • incadrați
(să)
  • incadrați
  • incadrați
  • incadrarăți
  • incadraserăți
  • incadraseți
a III-a (ei, ele)
  • incadrea
(să)
  • incadreze
  • incadrau
  • incadra
  • incadraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încadrare incadrare

  • 1. Acțiunea de a (se) încadra.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Primire, numire în cadrele unei organizații, ale unei instituții etc.
      exemple
      • Comisia de încadrare a personalului.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. concretizat Act, decizie prin care cineva este numit într-o funcție.
        surse: DLRLC
      • 1.1.2. Integrare într-un colectiv, într-o organizație.
        surse: DLRLC sinonime: integrare
    • 1.2. Introducerea unui lucru într-un mediu făcându-l să se potrivească, să se armonizeze cu el.
      surse: DLRLC
    • surse: DLRLC
    • 1.4. figurat Cuprindere a unui delict, a unei crime etc. într-un articol de lege.
      surse: DLRLC
      • 1.4.1. Cuprindere a unui delincvent etc. într-un articol de lege.
        surse: DLRLC un exemplu
        exemple
        • Încadrarea făptuitorilor în dispozițiile legii.
          surse: DLRLC
  • 2. telecomunicații Precizare a unor momente determinate în evoluția unui fenomen periodic.
    surse: MDN '00
  • 3. Așezarea și potrivirea pe un material textil, pe o hârtie etc. a unor tipare, în scopul decupării.
    surse: MDN '00

etimologie:

  • vezi încadra
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

încadra încadrare încadrat incadra incadrare incadrat

  • surse: DEX '09 DEX '98 2 exemple
    exemple
    • figurat Părul... se împărțea în cărare la mijloc, ca să încadreze o figură în oval perfect. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 40.
      surse: DLRLC
    • figurat Păru-i ca aurul fața-ncadrează. EMINESCU, O. IV 32.
      surse: DLRLC
  • 2. reflexiv A se potrivi, a se armoniza cu mediul înconjurător.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: armoniza potrivi un exemplu
    exemple
    • Mausoleul se încadrează perfect, prin liniile și culoarea lui, în arhitectura și jocul de culori al Pieții Roșii. STANCU, U.R.S.S. 37.
      surse: DLRLC
    • 2.1. tranzitiv A introduce ceva sau pe cineva într-un mediu, făcându-l să se potrivească, să se armonizeze cu el.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Nefiind suficient încadrat în conflictul romanului, nu are un rol determinant în acțiune. V. ROM. aprilie 1953, 299.
        surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv științe juridice A cuprinde într-un text de lege o faptă,
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 3.1. prin extensiune A cuprinde într-un text de lege un delincvent.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: insera un exemplu
      exemple
      • Martorul, uimit de această diversiune, devenise deodată inutil cauzei care nu-l mai încadra. ARGHEZI, P. T. 95.
        surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: împresura înconjura un exemplu
    exemple
    • De la observator vin știri că dușmanul și-a adus întărituri... Uite, v-a încadrat. PAS, Z. III 204.
      surse: DLRLC
    • 4.1. A regla tirul de artilerie aducând loviturile din ce în ce mai aproape de obiectiv.
      surse: MDN '00
  • 5. tranzitiv reflexiv A (se) angaja într-o întreprindere, într-o instituție.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: angaja
    • 5.1. reflexiv A se integra într-un colectiv, într-o organizație, într-o acțiune etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: integra 2 exemple
      exemple
      • În etapa finală a războiului, în lupta armată împotriva fascismului s-au încadrat și armatele romînă și bulgară. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2903.
        surse: DLRLC
      • Deși nu se afla încadrat în mișcarea revoluționară, Turgheniev era urmărit și supravegheat în ceea ce publica. SADOVEANU, E. 235.
        surse: DLRLC
    • 5.2. prin specializare A prevedea o unitate militară cu cadrele de ofițeri și subofițeri necesare.
      surse: DN sinonime: înrola
  • 6. reflexiv A respecta o anumită limită de timp pentru săvârșirea unei acțiuni.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: