2 definiții pentru încălțământ


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

încălțământ sn [At: PSALT. 234/19 / Pl: ~uri și ~e / E: încălța + -ământ] (Înv) 1-2 Încălțăminte (1-2).

încălțămî́nt și călțămî́nt n., pl. inte (lat. incalciamentum, calciamentum și calceamentum). Vechĭ. Îmbrăcămînt de pele, de postav orĭ de caucĭuc care acopere picĭoru (talpa orĭ și pulpa), cizma (cĭobota), gheata, galoșiĭ, papuciĭ, pantofiĭ, imineiĭ, tîrliciĭ ș. a. – Azĭ se zice încălțămintele-s bune saŭ încălțămintea e bună, gen. încălțămintelor și încălțămintiĭ, ca merindea (Trans.) îld. merindele. Cel maĭ bine e să păstrezĭ forma încălțămînt.

Intrare: încălțământ
încălțământ
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)