8 definiții pentru încălăra


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

încălăra vti [At: BIBLIA (1688) / V: (înv) ~lera / Pzi: ~rez E: în- + călare] 1-4 (Înv) A (se) încăleca (1-4).

ÎNCĂLĂRÁ, încălărez, vb. I. Refl. (Înv.) A se urca pe cal; a încăleca. – În + călare.

ÎNCĂLĂRÁ, încălărez, vb. I. Refl. (Înv.) A se urca pe cal; a încăleca. – În + călare.

ÎNCĂLĂRÁ, încălărez, vb. I. Refl. (Rar, învechit și arhaizant) A se urca pe cal; a încăleca. Uncheșul Haralambie s-a încălărat și a ieșit. SADOVEANU, N. F. 187.

încălăréz v. tr. (d. călare). Vechĭ. Suĭ pe cal, poruncesc să încalece. V. refl. Încalec: cîțĭ aŭ putut a se încălăra, s’aŭ încălărat și aŭ plecat (Let. 1, 337), n’aŭ apucat să se încălăreze (2, 221).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!încălărá (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 se încălăreáză

încălărá vb., ind. prez. 1 sg. încălaréz, 3 sg. și pl. încălăreáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCĂLĂRÁ vb. v. încăleca.

Intrare: încălăra
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încălăra
  • ‑ncălăra
  • încălărare
  • ‑ncălărare
  • încălărat
  • ‑ncălărat
  • încălăratu‑
  • ‑ncălăratu‑
  • încălărând
  • ‑ncălărând
  • încălărându‑
  • ‑ncălărându‑
singular plural
  • încălărea
  • ‑ncălărea
  • încălărați
  • ‑ncălărați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încălărez
  • ‑ncălărez
(să)
  • încălărez
  • ‑ncălărez
  • încălăram
  • ‑ncălăram
  • încălărai
  • ‑ncălărai
  • încălărasem
  • ‑ncălărasem
a II-a (tu)
  • încălărezi
  • ‑ncălărezi
(să)
  • încălărezi
  • ‑ncălărezi
  • încălărai
  • ‑ncălărai
  • încălărași
  • ‑ncălărași
  • încălăraseși
  • ‑ncălăraseși
a III-a (el, ea)
  • încălărea
  • ‑ncălărea
(să)
  • încălăreze
  • ‑ncălăreze
  • încălăra
  • ‑ncălăra
  • încălără
  • ‑ncălără
  • încălărase
  • ‑ncălărase
plural I (noi)
  • încălărăm
  • ‑ncălărăm
(să)
  • încălărăm
  • ‑ncălărăm
  • încălăram
  • ‑ncălăram
  • încălărarăm
  • ‑ncălărarăm
  • încălăraserăm
  • ‑ncălăraserăm
  • încălărasem
  • ‑ncălărasem
a II-a (voi)
  • încălărați
  • ‑ncălărați
(să)
  • încălărați
  • ‑ncălărați
  • încălărați
  • ‑ncălărați
  • încălărarăți
  • ‑ncălărarăți
  • încălăraserăți
  • ‑ncălăraserăți
  • încălăraseți
  • ‑ncălăraseți
a III-a (ei, ele)
  • încălărea
  • ‑ncălărea
(să)
  • încălăreze
  • ‑ncălăreze
  • încălărau
  • ‑ncălărau
  • încălăra
  • ‑ncălăra
  • încălăraseră
  • ‑ncălăraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încălăra încălărare

  • 1. învechit A se urca pe cal.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: încăleca un exemplu
    exemple
    • Uncheșul Haralambie s-a încălărat și a ieșit. SADOVEANU, N. F. 187.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + călare
    surse: DEX '98 DEX '09