7 definiții pentru încăierătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

încăierătu sf [At: ODOBESCU, S. III, 13 / Pl: ~ri / E: încăiera + -tură] 1-3 (Rar) Încăierare (1-3).

ÎNCĂIERĂTÚRĂ s. f. (Rar) Încăierare. – Încăiera + suf. -ătură.

ÎNCĂIERĂTÚRĂ s. f. (Rar) Încăierare. – Încăiera + suf. -ătură.

ÎNCĂIERĂTÚRĂ s. f. (Rar) Încăierare. Încăierătura fu gata. RETEGANUL, P. I 60. A zugrăvit cu penelul său energic și realizat o încăierătură înfuriată de oameni. ODOBESCU, S. III 130.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

încăierătúră (rar) s. f., g.-d. art. încăierătúrii

încăierătúră s. f., g.-d. art. încăierătúrii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCĂIERĂTÚRĂ s. v. bătaie, încăierare, luptă.

încăierătu s. v. BĂTAIE. ÎNCĂIERARE. LUPTĂ.

Intrare: încăierătură
încăierătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încăierătu
  • ‑ncăierătu
  • încăierătura
  • ‑ncăierătura
plural
  • încăierături
  • ‑ncăierături
  • încăierăturile
  • ‑ncăierăturile
genitiv-dativ singular
  • încăierături
  • ‑ncăierături
  • încăierăturii
  • ‑ncăierăturii
plural
  • încăierături
  • ‑ncăierături
  • încăierăturilor
  • ‑ncăierăturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încăierătură

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Încăierătura fu gata. RETEGANUL, P. I 60.
      surse: DLRLC
    • A zugrăvit cu penelul său energic și realizat o încăierătură înfuriată de oameni. ODOBESCU, S. III 130.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Încăiera + sufix -ătură.
    surse: DEX '98 DEX '09