3 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

încârpuire sf [At: MARIAN, NU. 704 / Pl: ~ri / E: încârpui] (Trs) Îmbrobodire.

încârpui vt [At: MARIAN, NU. 704 / Pzi: ~esc / E: în- + cârpă] (Trs) A îmbrobodi pe cineva cu o cârpă.

încârpuit, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: încârpui] (Trs) Îmbrobodit2.

încîrpuĭésc v. tr. Rar. Leg cu cîrpa (îmbrobodesc).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: încârpuire
încârpuire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: încârpui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încârpui
  • ‑ncârpui
  • încârpuire
  • ‑ncârpuire
  • încârpuit
  • ‑ncârpuit
  • încârpuitu‑
  • ‑ncârpuitu‑
  • încârpuind
  • ‑ncârpuind
  • încârpuindu‑
  • ‑ncârpuindu‑
singular plural
  • încârpuiește
  • ‑ncârpuiește
  • încârpuiți
  • ‑ncârpuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încârpuiesc
  • ‑ncârpuiesc
(să)
  • încârpuiesc
  • ‑ncârpuiesc
  • încârpuiam
  • ‑ncârpuiam
  • încârpuii
  • ‑ncârpuii
  • încârpuisem
  • ‑ncârpuisem
a II-a (tu)
  • încârpuiești
  • ‑ncârpuiești
(să)
  • încârpuiești
  • ‑ncârpuiești
  • încârpuiai
  • ‑ncârpuiai
  • încârpuiși
  • ‑ncârpuiși
  • încârpuiseși
  • ‑ncârpuiseși
a III-a (el, ea)
  • încârpuiește
  • ‑ncârpuiește
(să)
  • încârpuiască
  • ‑ncârpuiască
  • încârpuia
  • ‑ncârpuia
  • încârpui
  • ‑ncârpui
  • încârpuise
  • ‑ncârpuise
plural I (noi)
  • încârpuim
  • ‑ncârpuim
(să)
  • încârpuim
  • ‑ncârpuim
  • încârpuiam
  • ‑ncârpuiam
  • încârpuirăm
  • ‑ncârpuirăm
  • încârpuiserăm
  • ‑ncârpuiserăm
  • încârpuisem
  • ‑ncârpuisem
a II-a (voi)
  • încârpuiți
  • ‑ncârpuiți
(să)
  • încârpuiți
  • ‑ncârpuiți
  • încârpuiați
  • ‑ncârpuiați
  • încârpuirăți
  • ‑ncârpuirăți
  • încârpuiserăți
  • ‑ncârpuiserăți
  • încârpuiseți
  • ‑ncârpuiseți
a III-a (ei, ele)
  • încârpuiesc
  • ‑ncârpuiesc
(să)
  • încârpuiască
  • ‑ncârpuiască
  • încârpuiau
  • ‑ncârpuiau
  • încârpui
  • ‑ncârpui
  • încârpuiseră
  • ‑ncârpuiseră
Intrare: încârpuit
încârpuit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încârpuit
  • ‑ncârpuit
  • încârpuitul
  • încârpuitu‑
  • ‑ncârpuitul
  • ‑ncârpuitu‑
  • încârpui
  • ‑ncârpui
  • încârpuita
  • ‑ncârpuita
plural
  • încârpuiți
  • ‑ncârpuiți
  • încârpuiții
  • ‑ncârpuiții
  • încârpuite
  • ‑ncârpuite
  • încârpuitele
  • ‑ncârpuitele
genitiv-dativ singular
  • încârpuit
  • ‑ncârpuit
  • încârpuitului
  • ‑ncârpuitului
  • încârpuite
  • ‑ncârpuite
  • încârpuitei
  • ‑ncârpuitei
plural
  • încârpuiți
  • ‑ncârpuiți
  • încârpuiților
  • ‑ncârpuiților
  • încârpuite
  • ‑ncârpuite
  • încârpuitelor
  • ‑ncârpuitelor
vocativ singular
plural
încârpuire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încârpuire
  • ‑ncârpuire
  • încârpuirea
  • ‑ncârpuirea
plural
  • încârpuiri
  • ‑ncârpuiri
  • încârpuirile
  • ‑ncârpuirile
genitiv-dativ singular
  • încârpuiri
  • ‑ncârpuiri
  • încârpuirii
  • ‑ncârpuirii
plural
  • încârpuiri
  • ‑ncârpuiri
  • încârpuirilor
  • ‑ncârpuirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)