2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCÂINÍ vb. IV v. încâina.

încâini vr [At: DA ms / V: (cscj) ~na / Pzi: ~nesc / E: în- + câine] 1 (Rar) A deveni rău, câinos. 2 A se încăpățâna.

ÎNCÂINÁ, încăinez, vb. I. Refl. (Înv. și pop.) A deveni rău, câinos. ♦ A se încăpățâna. [Var.: încâiní vb. IV] – În + câine.

ÎNCÂINÁ, încâinez, vb. I. Refl. (Rar) A deveni rău, câinos. ♦ A se încăpățâna. – În + câine.

ÎNCÎINÁ, încîinez, vb. I. Refl. (Rar) A deveni rău, cîinos; a se îndîrji, a se încăpățîna. Dacă văzură... că se încîinase și nu vrea să dea inelul, îl puseră jos. ISPIRESCU, L. 108.

încâinà v. a se încăpățâna: se încâinase și nu vrea să dea inelul ISP. [V. câine].

încînéz v. tr. (d. cîne). Vechĭ. Supăr, înfuriĭ. Azĭ. Vest. încîinéz, îndărătnicesc, înfuriĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!încâiná/încâiní (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 se încâineáză/se încâinéște, imperf. 3 sg. se încâiná/se încâineá; conj. prez. 3 se încâinéze/să se încâineáscă

încâiná vb., ind. prez. 1 sg. încâinéz, 3 sg. și pl. încâineáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCÂINÁ vb. v. încăpățâna, îndărătnici, înrăi.

încîina vb. v. ÎNCĂPĂȚÎNA. ÎNDĂRĂTNICI. ÎNRĂI.

A (se) încâina ≠ a (se) înduioșa

Intrare: încâini
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încâini
  • ‑ncâini
  • încâinire
  • ‑ncâinire
  • încâinit
  • ‑ncâinit
  • încâinitu‑
  • ‑ncâinitu‑
  • încâinind
  • ‑ncâinind
  • încâinindu‑
  • ‑ncâinindu‑
singular plural
  • încâinește
  • ‑ncâinește
  • încâiniți
  • ‑ncâiniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încâinesc
  • ‑ncâinesc
(să)
  • încâinesc
  • ‑ncâinesc
  • încâineam
  • ‑ncâineam
  • încâinii
  • ‑ncâinii
  • încâinisem
  • ‑ncâinisem
a II-a (tu)
  • încâinești
  • ‑ncâinești
(să)
  • încâinești
  • ‑ncâinești
  • încâineai
  • ‑ncâineai
  • încâiniși
  • ‑ncâiniși
  • încâiniseși
  • ‑ncâiniseși
a III-a (el, ea)
  • încâinește
  • ‑ncâinește
(să)
  • încâinească
  • ‑ncâinească
  • încâinea
  • ‑ncâinea
  • încâini
  • ‑ncâini
  • încâinise
  • ‑ncâinise
plural I (noi)
  • încâinim
  • ‑ncâinim
(să)
  • încâinim
  • ‑ncâinim
  • încâineam
  • ‑ncâineam
  • încâinirăm
  • ‑ncâinirăm
  • încâiniserăm
  • ‑ncâiniserăm
  • încâinisem
  • ‑ncâinisem
a II-a (voi)
  • încâiniți
  • ‑ncâiniți
(să)
  • încâiniți
  • ‑ncâiniți
  • încâineați
  • ‑ncâineați
  • încâinirăți
  • ‑ncâinirăți
  • încâiniserăți
  • ‑ncâiniserăți
  • încâiniseți
  • ‑ncâiniseți
a III-a (ei, ele)
  • încâinesc
  • ‑ncâinesc
(să)
  • încâinească
  • ‑ncâinească
  • încâineau
  • ‑ncâineau
  • încâini
  • ‑ncâini
  • încâiniseră
  • ‑ncâiniseră
Intrare: încâina
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încâina
  • ‑ncâina
  • încâinare
  • ‑ncâinare
  • încâinat
  • ‑ncâinat
  • încâinatu‑
  • ‑ncâinatu‑
  • încâinând
  • ‑ncâinând
  • încâinându‑
  • ‑ncâinându‑
singular plural
  • încâinea
  • ‑ncâinea
  • încâinați
  • ‑ncâinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încâinez
  • ‑ncâinez
(să)
  • încâinez
  • ‑ncâinez
  • încâinam
  • ‑ncâinam
  • încâinai
  • ‑ncâinai
  • încâinasem
  • ‑ncâinasem
a II-a (tu)
  • încâinezi
  • ‑ncâinezi
(să)
  • încâinezi
  • ‑ncâinezi
  • încâinai
  • ‑ncâinai
  • încâinași
  • ‑ncâinași
  • încâinaseși
  • ‑ncâinaseși
a III-a (el, ea)
  • încâinea
  • ‑ncâinea
(să)
  • încâineze
  • ‑ncâineze
  • încâina
  • ‑ncâina
  • încâină
  • ‑ncâină
  • încâinase
  • ‑ncâinase
plural I (noi)
  • încâinăm
  • ‑ncâinăm
(să)
  • încâinăm
  • ‑ncâinăm
  • încâinam
  • ‑ncâinam
  • încâinarăm
  • ‑ncâinarăm
  • încâinaserăm
  • ‑ncâinaserăm
  • încâinasem
  • ‑ncâinasem
a II-a (voi)
  • încâinați
  • ‑ncâinați
(să)
  • încâinați
  • ‑ncâinați
  • încâinați
  • ‑ncâinați
  • încâinarăți
  • ‑ncâinarăți
  • încâinaserăți
  • ‑ncâinaserăți
  • încâinaseți
  • ‑ncâinaseți
a III-a (ei, ele)
  • încâinea
  • ‑ncâinea
(să)
  • încâineze
  • ‑ncâineze
  • încâinau
  • ‑ncâinau
  • încâina
  • ‑ncâina
  • încâinaseră
  • ‑ncâinaseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încâini
  • ‑ncâini
  • încâinire
  • ‑ncâinire
  • încâinit
  • ‑ncâinit
  • încâinitu‑
  • ‑ncâinitu‑
  • încâinind
  • ‑ncâinind
  • încâinindu‑
  • ‑ncâinindu‑
singular plural
  • încâinește
  • ‑ncâinește
  • încâiniți
  • ‑ncâiniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încâinesc
  • ‑ncâinesc
(să)
  • încâinesc
  • ‑ncâinesc
  • încâineam
  • ‑ncâineam
  • încâinii
  • ‑ncâinii
  • încâinisem
  • ‑ncâinisem
a II-a (tu)
  • încâinești
  • ‑ncâinești
(să)
  • încâinești
  • ‑ncâinești
  • încâineai
  • ‑ncâineai
  • încâiniși
  • ‑ncâiniși
  • încâiniseși
  • ‑ncâiniseși
a III-a (el, ea)
  • încâinește
  • ‑ncâinește
(să)
  • încâinească
  • ‑ncâinească
  • încâinea
  • ‑ncâinea
  • încâini
  • ‑ncâini
  • încâinise
  • ‑ncâinise
plural I (noi)
  • încâinim
  • ‑ncâinim
(să)
  • încâinim
  • ‑ncâinim
  • încâineam
  • ‑ncâineam
  • încâinirăm
  • ‑ncâinirăm
  • încâiniserăm
  • ‑ncâiniserăm
  • încâinisem
  • ‑ncâinisem
a II-a (voi)
  • încâiniți
  • ‑ncâiniți
(să)
  • încâiniți
  • ‑ncâiniți
  • încâineați
  • ‑ncâineați
  • încâinirăți
  • ‑ncâinirăți
  • încâiniserăți
  • ‑ncâiniserăți
  • încâiniseți
  • ‑ncâiniseți
a III-a (ei, ele)
  • încâinesc
  • ‑ncâinesc
(să)
  • încâinească
  • ‑ncâinească
  • încâineau
  • ‑ncâineau
  • încâini
  • ‑ncâini
  • încâiniseră
  • ‑ncâiniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încâina încâini

etimologie:

  • În + câine
    surse: DEX '98 DEX '09