2 definiții pentru înavuțitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înavuțitor, ~oare a [At: I. IONESCU, D. 262 / Pl: ~i, ~oare / E: înavuți + ~(i)tor] 1 (Rar) Care îmbogățește pe cineva. 2 (Fig) Care fertilizează.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înavuțitór adj. m., pl. înavuțitóri; f. sg. și pl. înavuțitoáre

Intrare: înavuțitor
înavuțitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înavuțitor
  • ‑navuțitor
  • înavuțitorul
  • înavuțitoru‑
  • ‑navuțitorul
  • ‑navuțitoru‑
  • înavuțitoare
  • ‑navuțitoare
  • înavuțitoarea
  • ‑navuțitoarea
plural
  • înavuțitori
  • ‑navuțitori
  • înavuțitorii
  • ‑navuțitorii
  • înavuțitoare
  • ‑navuțitoare
  • înavuțitoarele
  • ‑navuțitoarele
genitiv-dativ singular
  • înavuțitor
  • ‑navuțitor
  • înavuțitorului
  • ‑navuțitorului
  • înavuțitoare
  • ‑navuțitoare
  • înavuțitoarei
  • ‑navuțitoarei
plural
  • înavuțitori
  • ‑navuțitori
  • înavuțitorilor
  • ‑navuțitorilor
  • înavuțitoare
  • ‑navuțitoare
  • înavuțitoarelor
  • ‑navuțitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)