2 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INAUGURÁ, inaugurez, vb. I. Tranz. A deschide în mod solemn activitatea unui așezământ, a unei expoziții, a unui local etc.; p. gener. a marca începutul într-o activitate, într-un domeniu. ♦ Spec. A dezveli (în mod solemn) un monument. – Din fr. inaugurer, lat. inaugurare.

INAUGURÁ, inaugurez, vb. I. Tranz. A deschide în mod solemn activitatea unui așezământ, a unei expoziții, a unui local etc.; p. gener. a marca începutul într-o activitate, într-un domeniu. ♦ Spec. A dezveli (în mod solemn) un monument. – Din fr. inaugurer, lat. inaugurare.

inaugura vt [At: RUSSO, S. 11 / V: în~ / Pzi: ~rez și (nob) inaugur / E: lat inaugurare, fr inaugurer] 1 A deschide în mod solemn activitatea unui așezământ, a unei expoziții, a unui local etc. 2 (Pgn) A marca începutul într-o activitate, într-un domeniu. 3 (Spc) A dezveli în mod solemn un monument.

INAUGURÁ, inaugurez, vb. I. Tranz. A începe în mod solemn activitatea unui așezămînt, a deschide (o expoziție, un local etc.). Se construiește solid, ca să aibă trăinicie și măreție. În două luni inaugurăm primul oraș muncitoresc. CĂLUGĂRU, O. P. 480. (Glumeț) Pentru satisfacerea acestei pasiuni, inaugurase ceaiurile dansante. C. PETRESCU, C. V. 177. ♦ A dezveli, a consacra un monument. – Pronunțat: -nau-. – Variantă: (învechit și popular) înaugurá (MACEDONSKI, O. IV 45) vb. I.

INAUGURÁ vb. I. tr. A începe, a deschide solemn activitatea unei instituții (o expoziție, un local etc.); a dezveli un monument. ♦ (Fig.) A începe, a deschide drum. [Pron. i-nau-, var. înaugura vb. I. / < fr. inaugurer, lat., it. inaugurare].

INAUGURÁ vb. tr. a începe, a deschide solemn activitatea unei instituții; a dezveli un monument. ◊ (fig.) a începe, a deschide drum. (< fr. inaugurer, lat. inaugurare)

A INAUGURÁ ~éz tranz. (instituții, întreprinderi, expoziții, monumente etc.) A deschide cu solemnitate în fața publicului. [Sil. in-au-] /<fr. inaugurer, lat. inaugurare

inaugurà v. 1. a deschide, a începe solemn pentru întâia oară un edificiu, o statuă, un monument; 2. fig. a fi începutul unui lucru.

*inauguréz v. tr. (lat. in-áuguro, -áre. V. augurez). Arăt prima oară publiculuĭ pintr’o solemnitate un monument, un stabiliment, un bastiment ș. a. Fig. Încep un obiceĭ, o sistemă: a inaugura obiceĭu unor conferențe anuale, (iron.) a inaugura o sistemă de persecuțiunĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

inaugura (a ~) (desp. i-nau-/in-au-) vb., ind. prez. 1 sg. inaugurez, 3 inaugurea; conj. prez. 1 sg. să inaugurez, 3 să inaugureze

!inaugura (a ~) (i-nau-/in-au-) vb., ind. prez. 3 inaugurea

inaugurá vb. (sil. mf. in-), ind. prez. 1 sg. inauguréz, 3 sg. și pl. inaugureáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INAUGURÁ vb. 1. a deschide, a începe. (~ o nouă stagiune.) 2. v. vernisa. 3. v. dezveli.

INAUGURA vb. 1. a deschide, a începe. (~ o nouă perioadă.) 2. a deschide, a vernisa. (A ~ ieri noua sa expoziție.)

Intrare: înaugurare
înaugurare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înaugurare
  • ‑naugurare
  • înaugurarea
  • ‑naugurarea
plural
  • înaugurări
  • ‑naugurări
  • înaugurările
  • ‑naugurările
genitiv-dativ singular
  • înaugurări
  • ‑naugurări
  • înaugurării
  • ‑naugurării
plural
  • înaugurări
  • ‑naugurări
  • înaugurărilor
  • ‑naugurărilor
vocativ singular
plural
Intrare: inaugura
  • silabație: i-nau-, in-au- info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • inaugura
  • inaugurare
  • inaugurat
  • inauguratu‑
  • inaugurând
  • inaugurându‑
singular plural
  • inaugurea
  • inaugurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • inaugurez
(să)
  • inaugurez
  • inauguram
  • inaugurai
  • inaugurasem
a II-a (tu)
  • inaugurezi
(să)
  • inaugurezi
  • inaugurai
  • inaugurași
  • inauguraseși
a III-a (el, ea)
  • inaugurea
(să)
  • inaugureze
  • inaugura
  • inaugură
  • inaugurase
plural I (noi)
  • inaugurăm
(să)
  • inaugurăm
  • inauguram
  • inaugurarăm
  • inauguraserăm
  • inaugurasem
a II-a (voi)
  • inaugurați
(să)
  • inaugurați
  • inaugurați
  • inaugurarăți
  • inauguraserăți
  • inauguraseți
a III-a (ei, ele)
  • inaugurea
(să)
  • inaugureze
  • inaugurau
  • inaugura
  • inauguraseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înaugura
  • ‑naugura
  • înaugurare
  • ‑naugurare
  • înaugurat
  • ‑naugurat
  • înauguratu‑
  • ‑nauguratu‑
  • înaugurând
  • ‑naugurând
  • înaugurându‑
  • ‑naugurându‑
singular plural
  • înaugurea
  • ‑naugurea
  • înaugurați
  • ‑naugurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înaugurez
  • ‑naugurez
(să)
  • înaugurez
  • ‑naugurez
  • înauguram
  • ‑nauguram
  • înaugurai
  • ‑naugurai
  • înaugurasem
  • ‑naugurasem
a II-a (tu)
  • înaugurezi
  • ‑naugurezi
(să)
  • înaugurezi
  • ‑naugurezi
  • înaugurai
  • ‑naugurai
  • înaugurași
  • ‑naugurași
  • înauguraseși
  • ‑nauguraseși
a III-a (el, ea)
  • înaugurea
  • ‑naugurea
(să)
  • înaugureze
  • ‑naugureze
  • înaugura
  • ‑naugura
  • înaugură
  • ‑naugură
  • înaugurase
  • ‑naugurase
plural I (noi)
  • înaugurăm
  • ‑naugurăm
(să)
  • înaugurăm
  • ‑naugurăm
  • înauguram
  • ‑nauguram
  • înaugurarăm
  • ‑naugurarăm
  • înauguraserăm
  • ‑nauguraserăm
  • înaugurasem
  • ‑naugurasem
a II-a (voi)
  • înaugurați
  • ‑naugurați
(să)
  • înaugurați
  • ‑naugurați
  • înaugurați
  • ‑naugurați
  • înaugurarăți
  • ‑naugurarăți
  • înauguraserăți
  • ‑nauguraserăți
  • înauguraseți
  • ‑nauguraseți
a III-a (ei, ele)
  • înaugurea
  • ‑naugurea
(să)
  • înaugureze
  • ‑naugureze
  • înaugurau
  • ‑naugurau
  • înaugura
  • ‑naugura
  • înauguraseră
  • ‑nauguraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

inaugura, inaugurezverb

  • 1. A deschide în mod solemn activitatea unui așezământ, a unei expoziții, a unui local etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Se construiește solid, ca să aibă trăinicie și măreție. În două luni inaugurăm primul oraș muncitoresc. CĂLUGĂRU, O. P. 480. DLRLC
    • format_quote glumeț Pentru satisfacerea acestei pasiuni, inaugurase ceaiurile dansante. C. PETRESCU, C. V. 177. DLRLC
    • 1.1. prin generalizare A marca începutul într-o activitate, într-un domeniu. DEX '09
    • 1.2. prin specializare A dezveli (în mod solemn) un monument. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.3. figurat A începe, a deschide drum. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.