3 intrări
- înalbăstrire
- înalbăstri
- înălbăstri înalbăstri
10 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
înalbăstri [At: DLR ms / Pzi: ~resc / în- + albăstri) 1 vt A da unui obiect o culoare albastră mai intensă. 2-4 vir (Fig) (A avea) (a căpăta sau) a răspândi o lucire albastră. 5 vt A clăti rufele în apă amestecată cu albăstreală.
ÎNALBĂSTRÍ vb. IV v. înălbăstri.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNALBĂSTRÍ vb. IV v. înălbăstri.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎNALBĂSTRÍ vb. IV v. înălbăstri.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNĂLBĂSTRÍ, înălbăstresc, vb. IV. Intranz. și refl. A deveni albastru; p. ext. (despre oameni) a se învineți (de mânie). ♦ Tranz. A da unui obiect culoarea albastră; a colora, a vopsi în albastru. [Var.: (reg.) înalbăstrí vb. IV] – În + albăstri.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNĂLBĂSTRÍ, înălbăstresc, vb. IV. Intranz. și refl. A deveni albastru; p. ext. (despre oameni) a se învineți (de mânie). ♦ Tranz. A da unui obiect culoarea albastră; a colora, a vopsi în albastru. [Var.: (reg.) înalbăstrí vb. IV] – În + albăstri.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎNĂLBĂSTRÍ, înălbăstresc, vb. IV. Intranz. 1. A deveni albastru; p. ext. a se învineți (de mînie). Înțelege că fiică-sa iubește Pe pag: de grea mînie el tot înălbăstrește Și bate cu piciorul și tremură plîngînd; Atîta umilire lui nu-i încape-n gînd. COȘBUC, P. II 199. 2. A albăstri (3). (Atestat în forma înalbăstri) De cînd m-am haiducit Drag îmi e drumul cotit Cînd văd tabere viind Și ciocoii înalbăstrind. ALECSANDRI, P. P. 259. – Variantă: înalbăstrí vb. IV.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A SE ÎNĂLBĂSTRÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre obiecte) A deveni albastru; a căpăta culoarea albastră. 2) rar (despre persoane) A deveni vânăt (de mânie); a se învineți. /în + a albastri
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A ÎNĂLBĂSTRÍ ~ésc tranz. A face să se înălbăstrească; a face să fie albastru. /în + a albastri
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
!înălbăstrí (a ~) (î-năl-/în-ăl-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înălbăstrésc, imperf. 3 sg. înălbăstreá; conj. prez. 3 să înălbăstreáscă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
înălbăstrí vb. (sil. mf. în-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înălbăstrésc, imperf. 3 sg. înălbăstreá; conj. prez. 3 sg. și pl. înălbăstreáscă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
ÎNĂLBĂSTRÍ vb. v. albăstri.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNĂLBĂSTRI vb. a (se) albăstri, (Transilv.) a (se) mierii. (A ~ un obiect cu vopsea.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
- silabație: î-năl-băs-tri, în-ăl-băs-tri
| verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
| verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
înălbăstri înalbăstri
-
- exemple
- Înțelege că fiică-sa iubește Pe pag: de grea mînie el tot înălbăstrește Și bate cu piciorul și tremură plîngînd; Atîta umilire lui nu-i încape-n gînd. COȘBUC, P. II 199.surse: DLRLC
-
- surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 1.3. A albăstri (4.).exemple
- De cînd m-am haiducit Drag îmi e drumul cotit Cînd văd tabere viind Și ciocoii înalbăstrind. ALECSANDRI, P. P. 259.surse: DLRLC
-
-
etimologie:
- În + albăstrisurse: DEX '98 DEX '09