5 definiții pentru înțepos


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNȚEPÓS, -OÁSĂ, înțepoși, -oase, adj. (Rar) Înțepător. – Înțepa + suf. -os.

ÎNȚEPÓS, -OÁSĂ, înțepoși, -oase, adj. (Rar) Înțepător. – Înțepa + suf. -os.

înțepos, ~oa a [At: CARAGIALE, M. 7 / Pl: ~oși, ~oase / E: în- + țepos] (Rar) 1 Care are aspectul țepilor. 2 Care înțeapă Si: țepos.

ÎNȚEPÓS, -OÁSĂ, înțepoși, -oase, adj. (Rar) Înțepător. (Adverbial) Vîntul s-a mai potolit; s-a luminat a ploaie; lumină cețoasă; începe să cearnă mărunt și-nțepos. CARAGIALE, O. I 334.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înțepós (rar) adj. m., pl. înțepóși; f. înțepoásă, pl. înțepoáse

înțepós adj. m., pl. înțepóși; f. sg. înțepoásă, pl. înțepoáse

Intrare: înțepos
înțepos adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înțepos
  • ‑nțepos
  • înțeposul
  • înțeposu‑
  • ‑nțeposul
  • ‑nțeposu‑
  • înțepoa
  • ‑nțepoa
  • înțepoasa
  • ‑nțepoasa
plural
  • înțepoși
  • ‑nțepoși
  • înțepoșii
  • ‑nțepoșii
  • înțepoase
  • ‑nțepoase
  • înțepoasele
  • ‑nțepoasele
genitiv-dativ singular
  • înțepos
  • ‑nțepos
  • înțeposului
  • ‑nțeposului
  • înțepoase
  • ‑nțepoase
  • înțepoasei
  • ‑nțepoasei
plural
  • înțepoși
  • ‑nțepoși
  • înțepoșilor
  • ‑nțepoșilor
  • înțepoase
  • ‑nțepoase
  • înțepoaselor
  • ‑nțepoaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înțepos

etimologie:

  • Înțepa + sufix -os.
    surse: DEX '09 DEX '98