2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNȚELENÍRE, înțeleniri, s. f. Acțiunea de a (se) înțeleni și rezultatul ei. – V. înțeleni.

ÎNȚELENÍRE, înțeleniri, s. f. Acțiunea de a (se) înțeleni și rezultatul ei. – V. înțeleni.

înțelenire sf [At: PISCUPESCU, O. 182/5 / V: ~linare, ~lin~ / Pl: ~ri / E: înțeleni] 1 Întărire, prefacere a pământului în țelină prin necultivare, prin uscare în timp de secetă etc. 2 Provocare a prefacerii pământului în țelină. 3 Semănare a grâului cu sapa. 4 Stare de inactivitate. 5 (Fig) Încremenire.

ÎNȚELENÍRE, înțeleniri, s. f. Acțiunea de a (se) înțeleni și rezultatul ei. 1. Întărire, învîrtoșare, bătătorire a pămîntului (din cauza necultivării, a secetei sau a frigului). 2. Fig. Încremenire, înțepenire. Cît mergea, se-aprindea de jale și de dor, încît căzu într-o... înțelenire foarte grozavă. GORJAN, H. II 230.

ÎNȚELENÍ, înțelenesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre pământ, la pers. 3) A se întări, a se preface în țelină (prin necultivare, prin uscare în timp de secetă etc.) ◊ Tranz. Soarele a înțelenit pământul. 2. Tranz. și refl. A lăsa sau a sta în nemișcare, în inactivitate; a (se) înțepeni, a (se) fixa. ♦ Intranz. Fig. A rămâne nemișcat, împietrit; a încremeni. – În + țelină.

ÎNȚELENÍ, înțelenesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre pământ, la pers. 3) A se întări, a se preface în țelină (prin necultivare, prin uscare în timp de secetă etc.) ◊ Tranz. Soarele a înțelenit pământul. 2. Tranz. și refl. A lăsa sau a sta în nemișcare, în inactivitate; a (se) înțepeni, a (se) fixa. ♦ Intranz. Fig. A rămâne nemișcat, împietrit; a încremeni. – În + țelină.

înțeleni [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / V: ~țăl~, ~țălini, ~lini, (cscj) ~lina / Pzi: ~nesc / E: în- + țelină] 1 vi (D. pământ) A se întări, a se preface în țelină prin necultivare, prin uscare în timp de secetă etc. 2 vtf (Îvr) A provoca prefacerea pământului în țelină. 3 vt (Reg; d. semințe; spc d. grâu) A înțărâna (2). 4 vi (Fig) A rămâne nemișcat, împietrit, perplex Si: a încremeni. 5-6 vtr (A lăsa sau) a sta în nemișcare, în inactivitate Si: a (se) înțepeni, a (se) fixa. 7 vr (Șfg) A se înrădăcina.

înțelinare sf vz înțelenire

ÎNȚELENÍ, înțelenesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre pămînt) A se face tare, vîrtos; a se bătători, a se întări (prin necultivare din cauza secetei sau a frigului). Boii în grajd se hodinesc, Grădinile înțelenesc. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 11/4. Vîntule, du-te de-i spune Că zăbavele nu-s bune, Că lelița-i duce dorul, I-a înțelenit ogorul. ALECSANDRI, T. 1590. ◊ Tranz. Soarele ieși iarăși pe cer și cu căldura sa dogorî și înțeleni huma cea jilavă. ODOBESCU, S. III 278. 2. Intranz. Fig. A rămîne nemișcat; a înlemni, a încremeni, a împietri. Văzînd astă dihanie spurcată, flăcăiandrii înțeleniră în loc înghețați de frică și-și așteptau ceasul pierzării. POPESCU, B. II 49. Labele unui gîndac... înțelenesc sub jocul unui copil crud. CARAGIALE, O. I 294. 3. Refl. A se înțepeni. S-a înțelenit plugul În o rădăcină de lăptucă Și nu poate să-l mai ducă. PĂSCULESCU, L. P. 25. ◊ Tranz. Văzui oamenii arînd Cu plugurile în rînd. Numai plugulețul meu L-a-nțelenit dumnezeu. TEODORESCU, P. P. 291. (Fig.) Foamea îi slăbise puterile și-i înțelenise gîndurile. MARIAN, O. I 181.

A ÎNȚELENÍ ~ésc tranz. 1) (despre terenuri care nu mai sunt lucrate) A se preface în țelină; a se acoperi de buruieni; a se părăgini; a se pârlogi. 2) (despre ființe) A-și pierde capacitatea de a se mișca (din cauza unei emoții puternice); a rămâne nemișcat; a îngheța; a înlemni; a împietri; a înmărmuri; a încremeni. /în + țelină

înțelenì v. 1. a se face țelină: pământul nelucrat înțelenește; 2. fig. a amorți: înțelenirăm de frică; 3. a se înrădăcina: ura și dușmănia se înțelenesc NEGR.

înțelenésc v. intr. (d. țelină, pămînt nelucrat). Rămîn în părăsire, nelucrat, vorbind de pămînturĭ. Înlemnesc, încremenesc, rămîn ca de peatră de frică ș. a. V. refl. Devin țelină, rămîn părăsit: pămîntu se înțelenește dacă nu-l lucrezĭ. Mă înțepenesc într’un loc: ura se înțelenise în el. – Vechĭ și țelenesc și înțelinez. V. împirlogesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înțeleníre s. f., g.-d. art. înțelenírii; pl. înțeleníri

înțeleníre s. f., g.-d. art. înțelenírii; pl. înțeleníri

înțelení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înțelenésc, imperf. 3 sg. înțeleneá; conj. prez. 3 înțeleneáscă

înțelení vb., ind. prez. 3 sg. înțelenéște, 3 pl. înțelenésc, imperf. 3 sg. înțeleneá; conj. prez. 3 sg. și pl. înțeleneáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNȚELENI vb. v. împietri, încremeni, încuiba, înlemni, înmărmuri, înrădăcina, înțepeni, petrifica, statornici.

înțeleni vb. v. ÎMPIETRI. ÎNCREMENI. ÎNCUIBA. ÎNLEMNI. ÎNMĂRMURI. ÎNRĂDĂCINA. ÎNȚEPENI. PETRIFICA. STATORNICI.

arată toate definițiile

Intrare: înțelenire
înțelenire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înțelenire
  • ‑nțelenire
  • înțelenirea
  • ‑nțelenirea
plural
  • înțeleniri
  • ‑nțeleniri
  • înțelenirile
  • ‑nțelenirile
genitiv-dativ singular
  • înțeleniri
  • ‑nțeleniri
  • înțelenirii
  • ‑nțelenirii
plural
  • înțeleniri
  • ‑nțeleniri
  • înțelenirilor
  • ‑nțelenirilor
vocativ singular
plural
Intrare: înțeleni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înțeleni
  • ‑nțeleni
  • înțelenire
  • ‑nțelenire
  • înțelenit
  • ‑nțelenit
  • înțelenitu‑
  • ‑nțelenitu‑
  • înțelenind
  • ‑nțelenind
  • înțelenindu‑
  • ‑nțelenindu‑
singular plural
  • înțelenește
  • ‑nțelenește
  • înțeleniți
  • ‑nțeleniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înțelenesc
  • ‑nțelenesc
(să)
  • înțelenesc
  • ‑nțelenesc
  • înțeleneam
  • ‑nțeleneam
  • înțelenii
  • ‑nțelenii
  • înțelenisem
  • ‑nțelenisem
a II-a (tu)
  • înțelenești
  • ‑nțelenești
(să)
  • înțelenești
  • ‑nțelenești
  • înțeleneai
  • ‑nțeleneai
  • înțeleniși
  • ‑nțeleniși
  • înțeleniseși
  • ‑nțeleniseși
a III-a (el, ea)
  • înțelenește
  • ‑nțelenește
(să)
  • înțelenească
  • ‑nțelenească
  • înțelenea
  • ‑nțelenea
  • înțeleni
  • ‑nțeleni
  • înțelenise
  • ‑nțelenise
plural I (noi)
  • înțelenim
  • ‑nțelenim
(să)
  • înțelenim
  • ‑nțelenim
  • înțeleneam
  • ‑nțeleneam
  • înțelenirăm
  • ‑nțelenirăm
  • înțeleniserăm
  • ‑nțeleniserăm
  • înțelenisem
  • ‑nțelenisem
a II-a (voi)
  • înțeleniți
  • ‑nțeleniți
(să)
  • înțeleniți
  • ‑nțeleniți
  • înțeleneați
  • ‑nțeleneați
  • înțelenirăți
  • ‑nțelenirăți
  • înțeleniserăți
  • ‑nțeleniserăți
  • înțeleniseți
  • ‑nțeleniseți
a III-a (ei, ele)
  • înțelenesc
  • ‑nțelenesc
(să)
  • înțelenească
  • ‑nțelenească
  • înțeleneau
  • ‑nțeleneau
  • înțeleni
  • ‑nțeleni
  • înțeleniseră
  • ‑nțeleniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înțelenire

  • 1. Acțiunea de a (se) înțeleni și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • vezi înțeleni
    surse: DEX '09 DEX '98

înțeleni înțelenire înțelenit

  • 1. intranzitiv unipersonal (Despre pământ) A se întări, a se preface în țelină (prin necultivare, prin uscare în timp de secetă etc.).
    exemple
    • Boii în grajd se hodinesc, Grădinile înțelenesc. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 11/4.
      surse: DLRLC
    • Vîntule, du-te de-i spune Că zăbavele nu-s bune, Că lelița-i duce dorul, I-a înțelenit ogorul. ALECSANDRI, T. 1590.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Soarele a înțelenit pământul.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • tranzitiv Soarele ieși iarăși pe cer și cu căldura sa dogorî și înțeleni huma cea jilavă. ODOBESCU, S. III 278.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv A lăsa sau a sta în nemișcare, în inactivitate; a (se) înțepeni, a (se) fixa.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: fixa înțepeni attach_file 3 exemple
    exemple
    • S-a înțelenit plugul În o rădăcină de lăptucă Și nu poate să-l mai ducă. PĂSCULESCU, L. P. 25.
      surse: DLRLC
    • Văzui oamenii arînd Cu plugurile în rînd. Numai plugulețul meu L-a-nțelenit dumnezeu. TEODORESCU, P. P. 291.
      surse: DLRLC
    • figurat Foamea îi slăbise puterile și-i înțelenise gîndurile. MARIAN, O. I 181.
      surse: DLRLC
    • 2.1. intranzitiv figurat A rămâne nemișcat, împietrit.
      exemple
      • Văzînd astă dihanie spurcată, flăcăiandrii înțeleniră în loc înghețați de frică și-și așteptau ceasul pierzării. POPESCU, B. II 49.
        surse: DLRLC
      • Labele unui gîndac... înțelenesc sub jocul unui copil crud. CARAGIALE, O. I 294.
        surse: DLRLC

etimologie: