4 intrări
38 de definiții (cel mult 20 afișate)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNĂDUȘÍT, -Ă, înădușiți, -te, adj. (Reg.) Nădușit. – V. înăduși.
ÎNĂDUȘÍT, -Ă, înădușiți, -te, adj. (Reg.) Nădușit. – V. înăduși.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
înădușit, ~ă a [At: GORJAN, H. I, 47/20 / Pl: ~iți, ~e / în- + nădușit] (Rar) Nădușit2.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNĂDUȘÍT, -Ă adj. v. nădușit.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
înădușít și (maĭ rar) nădușit, -ă adj. Est. Înăbușit, asfixiat, sufocat. Înfundat: huĭet înădușit, stufatu e un fel de mîncare înădușită. Vest (năd-). Asudat. Adv. În mod înădușit: răsună înădușit.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNĂDUȘÍ, înădușesc, vb. IV. Intranz., tranz. și refl. (Reg.) A (se) năduși. – În + năduși.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNĂDUȘÍ, înădușesc, vb. IV. Intranz., tranz. și refl. (Reg.) A (se) năduși. – În + năduși.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
NĂDUȘÍ, nădușesc, vb. IV. 1. Intranz. A secreta nădușeală (1); a transpira, a asuda. 2. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) sufoca, a (se) înăbuși. – Din bg. naduša.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
NĂDUȘÍ, nădușesc, vb. IV. 1. Intranz. A secreta nădușeală (1); a transpira, a asuda. 2. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) sufoca, a (se) înăbuși. – Din bg. naduša.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NĂDUȘÍT, -Ă, nădușiți, -te, adj. 1. Transpirat, asudat. 2. (Pop.) Care este pe punctul de a se sufoca, de a se îneca sau care a murit sufocat. – V. năduși.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
NĂDUȘÍT, -Ă, nădușiți, -te, adj. 1. Transpirat, asudat. 2. (Pop.) Care este pe punctul de a se sufoca, de a se îneca sau care a murit sufocat. – V. năduși.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
NĂDUȘÍT, -Ă, nădușiți, -te, adj. 1. Transpirat, asudat. 2. (Pop.) Care este pe punctul de a se sufoca, de a se îneca sau care a murit sufocat. – V. năduși.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
înăduși [At: HOGAȘ, H. 33 / S și: (înv) înnă~ / Pzi: ~șesc / E: în- + năduși] 1-3 vitr (Reg) A (se) năduși. 4 vr (D. foc) A mocni.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
năduși [At: PRAV. 85 / Pzi: ~șesc / E: bg надуша] 1 vi (Fșa) A secreta prin pori o substanță lichidă cu o compoziție asemănătoare urinei Si: a asuda, a transpira. 2 vt (Îvp) A sufoca. 3 vr A muri prin sufocare. 4 vt (Reg) A bate pe înfundate. 5 vt (Înv; fig) A asupri. 6 vr (Îvr; fig) A se dezgusta. 7 vt A regreta. 8 vr A se căi.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
nădușit, ~ă a [At: MAIOR, P. 124/7 / Pl: ~iți, ~e / E: năduși] 1 Transpirat. 2-3 (Îvp) (Aproape) sufocat. 4 (Rar) Care fierbe în abur, bine acoperit Si: înnăbușit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNĂDUȘÍ vb. IV v. năduși.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NĂDUȘÍ, nắduș și nădușesc, vb. IV. 1. Intranz. A asuda, a transpira. Lăutarii cîntă pînă nădușesc. STANCU, D. 181. A ajuns a cunoaște semnele cu ochii, a le zugrăvi tremurat pe tăbliță; totuși nu putea răzbi la legătura dintre semn și sunet. Nădușea ca după suișuri grele, și, unde poposea, nu vedea încă nimic. SADOVEANU, M. C. 71. Și eu nădușesc al dracului! CARAGIALE, M. 150. 2. Tranz. (Și în forma înăduși) A sufoca, a înăbuși. Nesocotind ranele ce primeau, îi strîngeau pînă îi înădușea. NEGRUZZI, S. I 152. Lipsindu-i hornul, trebuia să-l înădușească fumul. DRĂGHICI, R. 76. ◊ Absol. Pentru aceea și puterea patimei... îneacă și nădușește. CONACHI, P. 282. ◊ Refl. Vara te înăduși de căldură. CREANGĂ, A. 125. Dar se-nădușă, tușește. CONTEMPORANUL, I 132. ◊ Fig. Da mînca-l-ar brînca să-l mînînce, surlă, că mult mă mai înăduși cu dînsul! CREANGĂ, P. 77. ♦ A păstra, a ține în aburi prin acoperire ceea ce s-a fiert sau s-a opărit; a înăbuși. La crăciun, cînd tăia tata porcul, și-l pîrlea, și-l opărea, și-l învălea iute cu paie de-l înădușea. CREANGĂ, A. 41. – Variantă: înădușí vb. IV.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NĂDUȘÍT, -Ă, nădușiți, -te, adj. 1. Asudat, transpirat. Un miros de corpuri nădușite. CAMIL PETRESCU, T. II 68. Flăcăii... își plesnesc tureacii cizmelor cu palmele nădușite. REBREANU, I. 12. 2. (Neobișnuit) Sufocat, înecat, sugrumat. Taci, strigă cu glas nădușit și tremurînd vecinul meu. NEGRUZZI, S. I 236. ◊ (Adverbial, în forma înădușit) Odată încep ele a se boci înădușit și a se bate cu pumnii peste cap. CREANGĂ, P. 174. – Variantă: înădușít, -ă (CREANGĂ, P. 174, ALECSANDRI, P. II 11) adj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNNĂDUȘÍ vb. IV. v. năduși.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
A ÎNĂDUȘÍ înăduș tranz. 1) A face să se înădușe. 2) (plante) A împiedica să se dezvolte normal. 3) reg. (carne, legume) A fierbe într-un vas închis; a găti la capac. 4) (acțiuni, manifestări) A împiedica să izbucnească sau să se dezvolte (prin violență); a reprima. ~ o răscoală. 5) A face să nu se mai producă. ~ un sunet. ~ focul. 6) (sentimente, stări sufletești) A stăvili printr-un efort de voință; a înfrâna. /în + a năduși
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE ÎNĂDUȘÍ mă înăduș intranz. 1) (despre ființe) A nu putea respira normal (din cauza lipsei de aer, a aerului impur, a căldurii); a se sufoca. 2) fig. A se simți într-un impas moral (din cauza unor condiții nefavorabile); a se sufoca. /în + a năduși
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A NĂDUȘÍ ~ésc pop. 1. tranz. v. A ÎNĂDUȘI. 2. intranz. A secreta sudoare; a asuda; a transpira. /<bulg. naduša
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE NĂDUȘÍ mă ~ésc pop. v. A SE ÎNĂDUȘI. /<bulg. naduša
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
nădușì v. 1. a asuda, a transpira; 2. a năbuși. [V. năduf].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
nădușit a. 1. plin de nădușeală; 2. afundat: glasuri nădușite AL.; 3. acoperit: bucate nădușite.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT402) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT402) Prezent indicativ și $năduș$. Surse flexiune: DLRLC | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT402) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT402) Surse flexiune: DLRM | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
înădușit
înăduși
etimologie:
- În + nădușisurse: DEX '98 DEX '09
năduși înăduși înnăduși
- exemple
- Lăutarii cîntă pînă nădușesc. STANCU, D. 181.surse: DLRLC
- A ajuns a cunoaște semnele cu ochii, a le zugrăvi tremurat pe tăbliță; totuși nu putea răzbi la legătura dintre semn și sunet. Nădușea ca după suișuri grele, și, unde poposea, nu vedea încă nimic. SADOVEANU, M. C. 71.surse: DLRLC
- Și eu nădușesc al dracului! CARAGIALE, M. 150.surse: DLRLC
-
- exemple
- Nesocotind ranele ce primeau, îi strîngeau pînă îi înădușea. NEGRUZZI, S. I 152.surse: DLRLC
- Lipsindu-i hornul, trebuia să-l înădușească fumul. DRĂGHICI, R. 76.surse: DLRLC
- absolut Pentru aceea și puterea patimei... îneacă și nădușește. CONACHI, P. 282.surse: DLRLC
- Vara te înăduși de căldură. CREANGĂ, A. 125.surse: DLRLC
- Dar se-nădușă, tușește. CONTEMPORANUL, I 132.surse: DLRLC
- figurat Da mînca-l-ar brînca să-l mînînce, surlă, că mult mă mai înăduși cu dînsul! CREANGĂ, P. 77.surse: DLRLC
- 2.1. A păstra, a ține în aburi prin acoperire ceea ce s-a fiert sau s-a opărit.exemple
- La crăciun, cînd tăia tata porcul, și-l pîrlea, și-l opărea, și-l învălea iute cu paie de-l înădușea. CREANGĂ, A. 41.surse: DLRLC
-
-
- comentariu Prezent indicativ și: năduș.surse: DLRLC
etimologie:
- limba bulgară nadušasurse: DEX '09 DEX '98
nădușit înădușit
- surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exempleexemple
- Un miros de corpuri nădușite. CAMIL PETRESCU, T. II 68.surse: DLRLC
- Flăcăii... își plesnesc tureacii cizmelor cu palmele nădușite. REBREANU, I. 12.surse: DLRLC
-
- exemple
- Taci, strigă cu glas nădușit și tremurînd vecinul meu. NEGRUZZI, S. I 236.surse: DLRLC
- (și) adverbial Odată încep ele a se boci înădușit și a se bate cu pumnii peste cap. CREANGĂ, P. 174.surse: DLRLC
-
etimologie:
- vezi nădușisurse: DEX '09 DEX '98