3 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înădușire sf [At: HELI ADE, O. II, 352 / Pl: ~ri / în- + nădușire] (Rar) Nădușire.

înăduși [At: HOGAȘ, H. 33 / S și: (înv) înnă~ / Pzi: esc / E: în- + năduși] 1-3 vitr (Reg) A (se) năduși. 4 vr (D. foc) A mocni.

năduși [At: PRAV. 85 / Pzi: esc / E: bg надуша] 1 vi (Fșa) A secreta prin pori o substanță lichidă cu o compoziție asemănătoare urinei Si: a asuda, a transpira. 2 vt (Îvp) A sufoca. 3 vr A muri prin sufocare. 4 vt (Reg) A bate pe înfundate. 5 vt (Înv; fig) A asupri. 6 vr (Îvr; fig) A se dezgusta. 7 vt A regreta. 8 vr A se căi.

ÎNĂDUȘÍ, înădușesc, vb. IV. Intranz., tranz. și refl. (Reg.) A (se) năduși. – În + năduși.

ÎNĂDUȘÍ, înădușesc, vb. IV. Intranz., tranz. și refl. (Reg.) A (se) năduși. – În + năduși.

NĂDUȘÍ, nădușesc, vb. IV. 1. Intranz. A secreta nădușeală (1); a transpira, a asuda. 2. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) sufoca, a (se) înăbuși. – Din bg. naduša.

NĂDUȘÍ, nădușesc, vb. IV. 1. Intranz. A secreta nădușeală (1); a transpira, a asuda. 2. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) sufoca, a (se) înăbuși. – Din bg. naduša.

ÎNĂDUȘÍ vb. IV v. năduși.

NĂDUȘÍ, nắduș și nădușesc, vb. IV. 1. Intranz. A asuda, a transpira. Lăutarii cîntă pînă nădușesc. STANCU, D. 181. A ajuns a cunoaște semnele cu ochii, a le zugrăvi tremurat pe tăbliță; totuși nu putea răzbi la legătura dintre semn și sunet. Nădușea ca după suișuri grele, și, unde poposea, nu vedea încă nimic. SADOVEANU, M. C. 71. Și eu nădușesc al dracului! CARAGIALE, M. 150. 2. Tranz. (Și în forma înăduși) A sufoca, a înăbuși. Nesocotind ranele ce primeau, îi strîngeau pînă îi înădușea. NEGRUZZI, S. I 152. Lipsindu-i hornul, trebuia să-l înădușească fumul. DRĂGHICI, R. 76. ◊ Absol. Pentru aceea și puterea patimei... îneacă și nădușește. CONACHI, P. 282. ◊ Refl. Vara te înăduși de căldură. CREANGĂ, A. 125. Dar se-nădușă, tușește. CONTEMPORANUL, I 132. ◊ Fig. Da mînca-l-ar brînca să-l mînînce, surlă, că mult mă mai înăduși cu dînsul! CREANGĂ, P. 77. ♦ A păstra, a ține în aburi prin acoperire ceea ce s-a fiert sau s-a opărit; a înăbuși. La crăciun, cînd tăia tata porcul, și-l pîrlea, și-l opărea, și-l învălea iute cu paie de-l înădușea. CREANGĂ, A. 41. – Variantă: înădușí vb. IV.

ÎNNĂDUȘÍ vb. IV. v. năduși.

A ÎNĂDUȘÍ înăduș tranz. 1) A face să se înădușe. 2) (plante) A împiedica să se dezvolte normal. 3) reg. (carne, legume) A fierbe într-un vas închis; a găti la capac. 4) (acțiuni, manifestări) A împiedica să izbucnească sau să se dezvolte (prin violență); a reprima. ~ o răscoală. 5) A face să nu se mai producă. ~ un sunet. ~ focul. 6) (sentimente, stări sufletești) A stăvili printr-un efort de voință; a înfrâna. /în + a năduși

A SE ÎNĂDUȘÍ mă înăduș intranz. 1) (despre ființe) A nu putea respira normal (din cauza lipsei de aer, a aerului impur, a căldurii); a se sufoca. 2) fig. A se simți într-un impas moral (din cauza unor condiții nefavorabile); a se sufoca. /în + a năduși

A NĂDUȘÍ ~ésc pop. 1. tranz. v. A ÎNĂDUȘI. 2. intranz. A secreta sudoare; a asuda; a transpira. /<bulg. naduša

A SE NĂDUȘÍ mă ~ésc pop. v. A SE ÎNĂDUȘI. /<bulg. naduša

nădușì v. 1. a asuda, a transpira; 2. a năbuși. [V. năduf].

înắduș, -ésc și (maĭ rar) nădușesc, a v. tr. (în și nă-dușesc, d. vsl. *ne-dušiti și za-dušiti, a sufoca, d. duhŭ, duh; rus. dušitĭ, a sufoca. V. năduf). Est. Asfixiez, sufoc, înăbuș. V. refl. Mă asfixiez. Vest (înădușesc și maĭ des nădușesc v. intr.). Asud, transpir. – Se zice și se scrie și înn-.

nădușésc, -șit V. înăduș, -șit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înădușí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înădușésc, imperf. 3 sg. înădușeá; conj. prez. 3 înădușeáscă

nădușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nădușésc, imperf. 3 sg. nădușeá; conj. prez. 3 nădușeáscă

înădușí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înădușésc, imperf. 3 sg. înădușeá; conj. prez. 3 sg. și pl. înădușeáscă

nădușí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nădușésc, imperf. 3 sg. nădușeá; conj. prez. 3 sg. și pl. nădușeáscă

înăduși (conj. înădușească)

arată toate definițiile

Intrare: înădușire
înădușire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înădușire
  • ‑nădușire
  • înădușirea
  • ‑nădușirea
plural
  • înădușiri
  • ‑nădușiri
  • înădușirile
  • ‑nădușirile
genitiv-dativ singular
  • înădușiri
  • ‑nădușiri
  • înădușirii
  • ‑nădușirii
plural
  • înădușiri
  • ‑nădușiri
  • înădușirilor
  • ‑nădușirilor
vocativ singular
plural
Intrare: înăduși
verb (VT402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înăduși
  • ‑năduși
  • înădușire
  • ‑nădușire
  • înădușit
  • ‑nădușit
  • înădușitu‑
  • ‑nădușitu‑
  • înădușind
  • ‑nădușind
  • înădușindu‑
  • ‑nădușindu‑
singular plural
  • înădușește
  • ‑nădușește
  • înădușiți
  • ‑nădușiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înădușesc
  • ‑nădușesc
(să)
  • înădușesc
  • ‑nădușesc
  • înădușeam
  • ‑nădușeam
  • înădușii
  • ‑nădușii
  • înădușisem
  • ‑nădușisem
a II-a (tu)
  • înădușești
  • ‑nădușești
(să)
  • înădușești
  • ‑nădușești
  • înădușeai
  • ‑nădușeai
  • înădușiși
  • ‑nădușiși
  • înădușiseși
  • ‑nădușiseși
a III-a (el, ea)
  • înădușește
  • ‑nădușește
(să)
  • înădușească
  • ‑nădușească
  • înădușea
  • ‑nădușea
  • înăduși
  • ‑năduși
  • înădușise
  • ‑nădușise
plural I (noi)
  • înădușim
  • ‑nădușim
(să)
  • înădușim
  • ‑nădușim
  • înădușeam
  • ‑nădușeam
  • înădușirăm
  • ‑nădușirăm
  • înădușiserăm
  • ‑nădușiserăm
  • înădușisem
  • ‑nădușisem
a II-a (voi)
  • înădușiți
  • ‑nădușiți
(să)
  • înădușiți
  • ‑nădușiți
  • înădușeați
  • ‑nădușeați
  • înădușirăți
  • ‑nădușirăți
  • înădușiserăți
  • ‑nădușiserăți
  • înădușiseți
  • ‑nădușiseți
a III-a (ei, ele)
  • înădușesc
  • ‑nădușesc
(să)
  • înădușească
  • ‑nădușească
  • înădușeau
  • ‑nădușeau
  • înăduși
  • ‑năduși
  • înădușiseră
  • ‑nădușiseră
Intrare: năduși
verb (VT402)
Prezent indicativ și $năduș$.
Surse flexiune: DLRLC
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • năduși
  • nădușire
  • nădușit
  • nădușitu‑
  • nădușind
  • nădușindu‑
singular plural
  • nădușește
  • nădușiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • nădușesc
(să)
  • nădușesc
  • nădușeam
  • nădușii
  • nădușisem
a II-a (tu)
  • nădușești
(să)
  • nădușești
  • nădușeai
  • nădușiși
  • nădușiseși
a III-a (el, ea)
  • nădușește
(să)
  • nădușească
  • nădușea
  • năduși
  • nădușise
plural I (noi)
  • nădușim
(să)
  • nădușim
  • nădușeam
  • nădușirăm
  • nădușiserăm
  • nădușisem
a II-a (voi)
  • nădușiți
(să)
  • nădușiți
  • nădușeați
  • nădușirăți
  • nădușiserăți
  • nădușiseți
a III-a (ei, ele)
  • nădușesc
(să)
  • nădușească
  • nădușeau
  • năduși
  • nădușiseră
verb (VT402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înăduși
  • ‑năduși
  • înădușire
  • ‑nădușire
  • înădușit
  • ‑nădușit
  • înădușitu‑
  • ‑nădușitu‑
  • înădușind
  • ‑nădușind
  • înădușindu‑
  • ‑nădușindu‑
singular plural
  • înădușește
  • ‑nădușește
  • înădușiți
  • ‑nădușiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înădușesc
  • ‑nădușesc
(să)
  • înădușesc
  • ‑nădușesc
  • înădușeam
  • ‑nădușeam
  • înădușii
  • ‑nădușii
  • înădușisem
  • ‑nădușisem
a II-a (tu)
  • înădușești
  • ‑nădușești
(să)
  • înădușești
  • ‑nădușești
  • înădușeai
  • ‑nădușeai
  • înădușiși
  • ‑nădușiși
  • înădușiseși
  • ‑nădușiseși
a III-a (el, ea)
  • înădușește
  • ‑nădușește
(să)
  • înădușească
  • ‑nădușească
  • înădușea
  • ‑nădușea
  • înăduși
  • ‑năduși
  • înădușise
  • ‑nădușise
plural I (noi)
  • înădușim
  • ‑nădușim
(să)
  • înădușim
  • ‑nădușim
  • înădușeam
  • ‑nădușeam
  • înădușirăm
  • ‑nădușirăm
  • înădușiserăm
  • ‑nădușiserăm
  • înădușisem
  • ‑nădușisem
a II-a (voi)
  • înădușiți
  • ‑nădușiți
(să)
  • înădușiți
  • ‑nădușiți
  • înădușeați
  • ‑nădușeați
  • înădușirăți
  • ‑nădușirăți
  • înădușiserăți
  • ‑nădușiserăți
  • înădușiseți
  • ‑nădușiseți
a III-a (ei, ele)
  • înădușesc
  • ‑nădușesc
(să)
  • înădușească
  • ‑nădușească
  • înădușeau
  • ‑nădușeau
  • înăduși
  • ‑năduși
  • înădușiseră
  • ‑nădușiseră
verb (VT402)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înnăduși
  • ‑nnăduși
  • înnădușire
  • ‑nnădușire
  • înnădușit
  • ‑nnădușit
  • înnădușitu‑
  • ‑nnădușitu‑
  • înnădușind
  • ‑nnădușind
  • înnădușindu‑
  • ‑nnădușindu‑
singular plural
  • înnădușește
  • ‑nnădușește
  • înnădușiți
  • ‑nnădușiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înnădușesc
  • ‑nnădușesc
(să)
  • înnădușesc
  • ‑nnădușesc
  • înnădușeam
  • ‑nnădușeam
  • înnădușii
  • ‑nnădușii
  • înnădușisem
  • ‑nnădușisem
a II-a (tu)
  • înnădușești
  • ‑nnădușești
(să)
  • înnădușești
  • ‑nnădușești
  • înnădușeai
  • ‑nnădușeai
  • înnădușiși
  • ‑nnădușiși
  • înnădușiseși
  • ‑nnădușiseși
a III-a (el, ea)
  • înnădușește
  • ‑nnădușește
(să)
  • înnădușească
  • ‑nnădușească
  • înnădușea
  • ‑nnădușea
  • înnăduși
  • ‑nnăduși
  • înnădușise
  • ‑nnădușise
plural I (noi)
  • înnădușim
  • ‑nnădușim
(să)
  • înnădușim
  • ‑nnădușim
  • înnădușeam
  • ‑nnădușeam
  • înnădușirăm
  • ‑nnădușirăm
  • înnădușiserăm
  • ‑nnădușiserăm
  • înnădușisem
  • ‑nnădușisem
a II-a (voi)
  • înnădușiți
  • ‑nnădușiți
(să)
  • înnădușiți
  • ‑nnădușiți
  • înnădușeați
  • ‑nnădușeați
  • înnădușirăți
  • ‑nnădușirăți
  • înnădușiserăți
  • ‑nnădușiserăți
  • înnădușiseți
  • ‑nnădușiseți
a III-a (ei, ele)
  • înnădușesc
  • ‑nnădușesc
(să)
  • înnădușească
  • ‑nnădușească
  • înnădușeau
  • ‑nnădușeau
  • înnăduși
  • ‑nnăduși
  • înnădușiseră
  • ‑nnădușiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înăduși

etimologie:

  • În + năduși
    surse: DEX '98 DEX '09

năduși înăduși înnăduși

  • 1. intranzitiv A secreta nădușeală.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: asuda transpira 3 exemple
    exemple
    • Lăutarii cîntă pînă nădușesc. STANCU, D. 181.
      surse: DLRLC
    • A ajuns a cunoaște semnele cu ochii, a le zugrăvi tremurat pe tăbliță; totuși nu putea răzbi la legătura dintre semn și sunet. Nădușea ca după suișuri grele, și, unde poposea, nu vedea încă nimic. SADOVEANU, M. C. 71.
      surse: DLRLC
    • Și eu nădușesc al dracului! CARAGIALE, M. 150.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv popular A (se) sufoca, a (se) înăbuși.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: sufoca înăbuși 6 exemple
    exemple
    • Nesocotind ranele ce primeau, îi strîngeau pînă îi înădușea. NEGRUZZI, S. I 152.
      surse: DLRLC
    • Lipsindu-i hornul, trebuia să-l înădușească fumul. DRĂGHICI, R. 76.
      surse: DLRLC
    • absolut Pentru aceea și puterea patimei... îneacă și nădușește. CONACHI, P. 282.
      surse: DLRLC
    • Vara te înăduși de căldură. CREANGĂ, A. 125.
      surse: DLRLC
    • Dar se-nădușă, tușește. CONTEMPORANUL, I 132.
      surse: DLRLC
    • figurat Da mînca-l-ar brînca să-l mînînce, surlă, că mult mă mai înăduși cu dînsul! CREANGĂ, P. 77.
      surse: DLRLC
    • 2.1. A păstra, a ține în aburi prin acoperire ceea ce s-a fiert sau s-a opărit.
      surse: DLRLC sinonime: înăbuși un exemplu
      exemple
      • La crăciun, cînd tăia tata porcul, și-l pîrlea, și-l opărea, și-l învălea iute cu paie de-l înădușea. CREANGĂ, A. 41.
        surse: DLRLC
  • comentariu Prezent indicativ și: năduș.
    surse: DLRLC

etimologie: