2 intrări

O definiție


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înădésc, a v. tr. (d. nadă saŭ sîrb. náditi, a lipi de, nadeti, a înădi; bg. nadam, rut. náditi). Împreun, leg, lipesc o bucată de alta, maĭ pun o bucată ca să fac maĭ lung: a înădi o haĭnă, un lemn, un drug. Fig. Amplific, scornesc de la mine: a înădi o poveste, o vorbă auzită. Îndulcesc, fac să prindă gust, să tot vie: a înădi porciĭ la popușoĭ. V. refl. Mă îndulcesc, prind gust, tot vin: vrăbiile s’aŭ înădit la cireșe. – Se zice și se scrie și înn-. Pe la Bz. și înăjesc. În nord și nădesc.

Intrare: înădit
înădit participiu
participiu (PT2)
Formă arhaică, ieșită din uz.
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înădit
  • ‑nădit
  • înăditul
  • înăditu‑
  • ‑năditul
  • ‑năditu‑
  • înădi
  • ‑nădi
  • înădita
  • ‑nădita
plural
  • înădiți
  • ‑nădiți
  • înădiții
  • ‑nădiții
  • înădite
  • ‑nădite
  • înăditele
  • ‑năditele
genitiv-dativ singular
  • înădit
  • ‑nădit
  • înăditului
  • ‑năditului
  • înădite
  • ‑nădite
  • înăditei
  • ‑năditei
plural
  • înădiți
  • ‑nădiți
  • înădiților
  • ‑nădiților
  • înădite
  • ‑nădite
  • înăditelor
  • ‑năditelor
vocativ singular
plural
Intrare: înădi
verb (VT401)
Formă arhaică, ieșită din uz.
Surse flexiune: Scriban
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înădi
  • ‑nădi
  • înădire
  • ‑nădire
  • înădit
  • ‑nădit
  • înăditu‑
  • ‑năditu‑
  • înădind
  • ‑nădind
  • înădindu‑
  • ‑nădindu‑
singular plural
  • înădește
  • ‑nădește
  • înădiți
  • ‑nădiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înădesc
  • ‑nădesc
(să)
  • înădesc
  • ‑nădesc
  • înădeam
  • ‑nădeam
  • înădii
  • ‑nădii
  • înădisem
  • ‑nădisem
a II-a (tu)
  • înădești
  • ‑nădești
(să)
  • înădești
  • ‑nădești
  • înădeai
  • ‑nădeai
  • înădiși
  • ‑nădiși
  • înădiseși
  • ‑nădiseși
a III-a (el, ea)
  • înădește
  • ‑nădește
(să)
  • înădească
  • ‑nădească
  • înădea
  • ‑nădea
  • înădi
  • ‑nădi
  • înădise
  • ‑nădise
plural I (noi)
  • înădim
  • ‑nădim
(să)
  • înădim
  • ‑nădim
  • înădeam
  • ‑nădeam
  • înădirăm
  • ‑nădirăm
  • înădiserăm
  • ‑nădiserăm
  • înădisem
  • ‑nădisem
a II-a (voi)
  • înădiți
  • ‑nădiți
(să)
  • înădiți
  • ‑nădiți
  • înădeați
  • ‑nădeați
  • înădirăți
  • ‑nădirăți
  • înădiserăți
  • ‑nădiserăți
  • înădiseți
  • ‑nădiseți
a III-a (ei, ele)
  • înădesc
  • ‑nădesc
(să)
  • înădească
  • ‑nădească
  • înădeau
  • ‑nădeau
  • înădi
  • ‑nădi
  • înădiseră
  • ‑nădiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)