2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înăclăit, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: înăclăi] 1 Care s-a murdărit cu substanțe lipicioase. 2 Îndopat cu grăsime. 3-4 (Săturat sau) scârbit de mâncare. 5 Dezamăgit.

înăclăi vtr [At: ARDELEANU, U. D. 240 / V: (reg) ~lei / S și: (înv) înnăclăi / Pzi: ~esc / E: în- + năclăi] 1-2 vtr A (se) murdări cu substanțe lipicioase. 3-4 vtr A (se) îndopa cu grăsime. 5-6 vr (A se sătura sau) a se scârbi de mâncare. 7 vt A dezamăgi.

ÎNĂCLĂÍ, înăclăiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) murdări (cu o substanță lipicioasă). – În + năclăi.

ÎNĂCLĂÍ, înăclăiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) murdări (cu o substanță lipicioasă). – În + năclăi.

înăclăĭésc, V. năclăĭesc.

năclăĭésc v. tr. (rus. nakleitĭ, d. kleĭ, cleĭ). Umplu de ceva cleĭos (cleĭ, sirop, noroĭ): prăjiturĭ năclăĭte’n sirop. V. refl. Mă umplu de cleĭ (sirop, noroĭ) ne-am năclăĭt cu căruța’n noroĭ. – Și înăcl-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înăclăí (a ~) (-nă-clă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înăclăiésc, imperf. 3 sg. înăclăía; conj. prez. 3 înăclăiáscă

Intrare: înăclăit
înăclăit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înăclăit
  • ‑năclăit
  • înăclăitul
  • înăclăitu‑
  • ‑năclăitul
  • ‑năclăitu‑
  • înăclăi
  • ‑năclăi
  • înăclăita
  • ‑năclăita
plural
  • înăclăiți
  • ‑năclăiți
  • înăclăiții
  • ‑năclăiții
  • înăclăite
  • ‑năclăite
  • înăclăitele
  • ‑năclăitele
genitiv-dativ singular
  • înăclăit
  • ‑năclăit
  • înăclăitului
  • ‑năclăitului
  • înăclăite
  • ‑năclăite
  • înăclăitei
  • ‑năclăitei
plural
  • înăclăiți
  • ‑năclăiți
  • înăclăiților
  • ‑năclăiților
  • înăclăite
  • ‑năclăite
  • înăclăitelor
  • ‑năclăitelor
vocativ singular
plural
Intrare: înăclăi
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înăclăi
  • ‑năclăi
  • înăclăire
  • ‑năclăire
  • înăclăit
  • ‑năclăit
  • înăclăitu‑
  • ‑năclăitu‑
  • înăclăind
  • ‑năclăind
  • înăclăindu‑
  • ‑năclăindu‑
singular plural
  • înăclăiește
  • ‑năclăiește
  • înăclăiți
  • ‑năclăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înăclăiesc
  • ‑năclăiesc
(să)
  • înăclăiesc
  • ‑năclăiesc
  • înăclăiam
  • ‑năclăiam
  • înăclăii
  • ‑năclăii
  • înăclăisem
  • ‑năclăisem
a II-a (tu)
  • înăclăiești
  • ‑năclăiești
(să)
  • înăclăiești
  • ‑năclăiești
  • înăclăiai
  • ‑năclăiai
  • înăclăiși
  • ‑năclăiși
  • înăclăiseși
  • ‑năclăiseși
a III-a (el, ea)
  • înăclăiește
  • ‑năclăiește
(să)
  • înăclăiască
  • ‑năclăiască
  • înăclăia
  • ‑năclăia
  • înăclăi
  • ‑năclăi
  • înăclăise
  • ‑năclăise
plural I (noi)
  • înăclăim
  • ‑năclăim
(să)
  • înăclăim
  • ‑năclăim
  • înăclăiam
  • ‑năclăiam
  • înăclăirăm
  • ‑năclăirăm
  • înăclăiserăm
  • ‑năclăiserăm
  • înăclăisem
  • ‑năclăisem
a II-a (voi)
  • înăclăiți
  • ‑năclăiți
(să)
  • înăclăiți
  • ‑năclăiți
  • înăclăiați
  • ‑năclăiați
  • înăclăirăți
  • ‑năclăirăți
  • înăclăiserăți
  • ‑năclăiserăți
  • înăclăiseți
  • ‑năclăiseți
a III-a (ei, ele)
  • înăclăiesc
  • ‑năclăiesc
(să)
  • înăclăiască
  • ‑năclăiască
  • înăclăiau
  • ‑năclăiau
  • înăclăi
  • ‑năclăi
  • înăclăiseră
  • ‑năclăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)