5 definiții pentru împutăciune
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
împutăciune sf [At: PALIA (1582) / Pl: ~ni / E: împuta + ciune cf lat imputatio] (Înv) 1 Mustrare. 2 Ceartă.
ÎMPUTĂCIÚNE, împutăciuni, s. f. (Învechit) Imputare, mustrare, ocară, dojană. Fum de rușine și de împutăciune vecinilor noștri. ODOBESCU, S. I 431. ◊ Neînțelegere, diferend. Mihai-vodă, avînd oarecare împutăciune cu capii trupelor ajutoare... îi trimise înapoi prințului Transilvaniei. BĂLCESCU, O. II 45.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
împutăcĭúne f. (d. împut 1 saŭ lat. imputátio, -ónis). Vechĭ. Mustrare, reproș. Ceartă, neînțelegere (Ĭorga, Ist. Arm Rom. 1, 370).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
ÎMPUTĂCIÚNE s. v. admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observație, reproș.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
împutăciune s. v. ADMONESTARE. CEARTĂ. CERTARE. DOJANĂ. DOJENIRE. IMPUTARE. MORALĂ. MUSTRARE. OBSERVAȚIE. REPROȘ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
împutăciune
- 1. învechit admonestare ceartă certare dojană dojenire imputare morală mustrare observație ocară reproș împutaresurse: DLRLC un exempluexemple
- Fum de rușine și de împutăciune vecinilor noștri. ODOBESCU, S. I 431.surse: DLRLC
- 1.1. diferend neînțelegeresurse: DLRLC un exempluexemple
- Mihai-vodă, avînd oarecare împutăciune cu capii trupelor ajutoare... îi trimise înapoi prințului Transilvaniei. BĂLCESCU, O. II 45.surse: DLRLC
-
-