2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

împupit, ~ă a [At: MARIAN, Î. 175 / V: (reg) îmbubit / Pl: ~iți, ~e / E: împupi] (Ban) 1 Înmugurit. 2 Încolțit. 3 Îmbobocit. 4 Înflorit.

ÎMPUPÍT, -Ă, împupiți, -te, adj. (Reg.) Îmbobocit; înmugurit. – V. împupi.

ÎMPUPÍT, -Ă, împupiți, -te, adj. (Reg.) Îmbobocit; înmugurit. – V. împupi.

împupi vi [At: BARONZI, L. 110 / V: (reg) îmbubi / Pzi: ~pesc, (rar) împup / E: în- + pup] (Reg) 1 A înmuguri. 2 A încolți. 3 A îmboboci. 4 A înflori.

ÎMPUPÍ, împupesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A îmboboci; a înmuguri. – În + pup1. Cf. sb. pupiti „a îmboboci”.

ÎMPUPÍ, împupesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A îmboboci; a înmuguri. – În + pupi. Cf. scr. pupiti „a îmboboci”.

ÎMPUPÍ, împupesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A îmboboci. Am crescut floare străină... De ploaie am răsărit, De rouă am împupit. HODOȘ, P. P. 108. Creșteți flori și împupiți. ȘEZ. XX 111.

împupésc v. intr. (d. pup 1). Ban. Trans. Îmbobocesc, înmuguresc: cu diamant împupite (ArhO. 1924, Ian. 29), răchită împupită (Șez. 36, 8).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

împupí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împupésc, imperf. 3 sg. împupeá; conj. prez. 3 împupeáscă

împupí vb., ind. prez. 3 sg. împupéște, imperf. 3 sg. împupeá; conj. prez. 3 sg. și pl. împupeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMPUPÍT adj. v. îmbobocit, înmugurit.

împupit adj. v. ÎMBOBOCIT. ÎNMUGURIT.

ÎMPUPÍ vb. v. îmboboci, înmuguri, muguri.

împupi vb. v. ÎMBOBOCI. ÎNMUGURI. MUGURI.

Intrare: împupit
împupit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împupit
  • ‑mpupit
  • împupitul
  • împupitu‑
  • ‑mpupitul
  • ‑mpupitu‑
  • împupi
  • ‑mpupi
  • împupita
  • ‑mpupita
plural
  • împupiți
  • ‑mpupiți
  • împupiții
  • ‑mpupiții
  • împupite
  • ‑mpupite
  • împupitele
  • ‑mpupitele
genitiv-dativ singular
  • împupit
  • ‑mpupit
  • împupitului
  • ‑mpupitului
  • împupite
  • ‑mpupite
  • împupitei
  • ‑mpupitei
plural
  • împupiți
  • ‑mpupiți
  • împupiților
  • ‑mpupiților
  • împupite
  • ‑mpupite
  • împupitelor
  • ‑mpupitelor
vocativ singular
plural
Intrare: împupi
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împupi
  • ‑mpupi
  • împupire
  • ‑mpupire
  • împupit
  • ‑mpupit
  • împupitu‑
  • ‑mpupitu‑
  • împupind
  • ‑mpupind
  • împupindu‑
  • ‑mpupindu‑
singular plural
  • împupește
  • ‑mpupește
  • împupiți
  • ‑mpupiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împupesc
  • ‑mpupesc
(să)
  • împupesc
  • ‑mpupesc
  • împupeam
  • ‑mpupeam
  • împupii
  • ‑mpupii
  • împupisem
  • ‑mpupisem
a II-a (tu)
  • împupești
  • ‑mpupești
(să)
  • împupești
  • ‑mpupești
  • împupeai
  • ‑mpupeai
  • împupiși
  • ‑mpupiși
  • împupiseși
  • ‑mpupiseși
a III-a (el, ea)
  • împupește
  • ‑mpupește
(să)
  • împupească
  • ‑mpupească
  • împupea
  • ‑mpupea
  • împupi
  • ‑mpupi
  • împupise
  • ‑mpupise
plural I (noi)
  • împupim
  • ‑mpupim
(să)
  • împupim
  • ‑mpupim
  • împupeam
  • ‑mpupeam
  • împupirăm
  • ‑mpupirăm
  • împupiserăm
  • ‑mpupiserăm
  • împupisem
  • ‑mpupisem
a II-a (voi)
  • împupiți
  • ‑mpupiți
(să)
  • împupiți
  • ‑mpupiți
  • împupeați
  • ‑mpupeați
  • împupirăți
  • ‑mpupirăți
  • împupiserăți
  • ‑mpupiserăți
  • împupiseți
  • ‑mpupiseți
a III-a (ei, ele)
  • împupesc
  • ‑mpupesc
(să)
  • împupească
  • ‑mpupească
  • împupeau
  • ‑mpupeau
  • împupi
  • ‑mpupi
  • împupiseră
  • ‑mpupiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

împupi

  • exemple
    • Am crescut floare străină... De ploaie am răsărit, De rouă am împupit. HODOȘ, P. P. 108.
      surse: DLRLC
    • Creșteți flori și împupiți. ȘEZ. XX 111.
      surse: DLRLC

etimologie: