3 definiții pentru împuntură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

împuntu sf vz împunsură

împunsătu sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ri / E: împunge + -(ă)tură] 1-6 Împungere (1-6). 7 (Fig) Contrazicere. 8 (Fig) Ofensare. 9-11 Împungere (9-11). 12 Împungere (2) cu acul la cusături. 13 (Ccr) Loc unde a pătruns acul sau vârful ascuțit al altui obiect.

împunsătúră f., pl. ĭ. Rezultatu împungeriĭ: pe corpu luĭ eraŭ doŭă împunsăturĭ de sabie. Fig. Pișcătură, atac cu vorba: împunsăturile ziarelor. – Vechĭ și (îm)punsură și (îm)puntură.

Intrare: împuntură
împuntură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împuntură
  • ‑mpuntură
  • împuntura
  • ‑mpuntura
plural
  • împunturi
  • ‑mpunturi
  • împunturile
  • ‑mpunturile
genitiv-dativ singular
  • împunturi
  • ‑mpunturi
  • împunturii
  • ‑mpunturii
plural
  • împunturi
  • ‑mpunturi
  • împunturilor
  • ‑mpunturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)