O definiție pentru împuțeală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

împuțea sf [At: COSTINESCU / Pl: ~eli / E: împuți + -eală] 1-4 Împuțire (1-4). 5 (Fig) Trândăvire. 6 (Trv) Bășire. 7 (Ccr) Obiect care a intrat în putrefacție Si: împuțiciune (7). 8 (Ccr) Miros greu care iese dintr-un corp care a intrat în putrefacție Si: împuțiciune (8), împuțitură (7), putoare.

Intrare: împuțeală
împuțeală
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)