2 intrări

24 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMPROPRIETĂRÍRE, împroprietăriri, s. f. Acțiunea de a împroprietări și rezultatul ei. [Pr.: -pri-e-] – V. împroprietări.

ÎMPROPRIETĂRÍRE, împroprietăriri, s. f. Acțiunea de a împroprietări și rezultatul ei. [Pr.: -pri-e-] – V. împroprietări.

împroprietărire sf [At: IBRĂILEANU, SP. CR. 132 / Pl: ~ri / E: împroprietări] 1 Atribuire a dreptului de proprietate asupra unui teren, asupra unei locuințe Și; împroprietărit1 (1). 2 (Înv) Restituire a pământurilor acaparate în mod abuziv de către moșierimea exploatatoare Si: împroprietărit1 (2).

ÎMPROPRIETĂRÍRE, împroprietăriri, s. f. Acțiunea de a împroprietări și rezultatul ei. După împroprietărirea de la 1864, plugărimea s-a tot înmulțit și pămîntul de lucru s-a tot îngustat. SADOVEANU, E. 27. – Pronunțat: -pri-e-.

ÎMPROPRIETĂRÍRE s.f. Acțiunea de a împroprietări. [Pron. -pri-e-. / < împroprietări].

ÎMPROPRIETĂRÍ, împroprietăresc, vb. IV. Tranz. (Despre stat) A atribui cuiva drepturi de proprietate asupra unui teren agricol, a unui lot de casă, a unui imobil etc. [Pr.: -pri-e-] – În + proprietar.

împroprietări vt [At: DA ms / Pzi: ~resc / E: în-+ proprietar$] 1 (D. stat) A atribui cuiva dreptul de proprietate asupra unui teren, asupra unei locuințe etc. 2 (Înv) A restitui țăranilor pământurile acaparate în mod abuziv de către moșierimea exploatatoare.

ÎMPROPRIETĂRÍ, împroprietăresc, vb. IV. Tranz. (Despre stat) A atribui cuiva drepturi de proprietate asupra unui teren, asupra unei locuințe. [Pr.: -pri-e-] – În + proprietar.

ÎMPROPRIETĂRÍ, împroprietăresc, vb. IV. Tranz. A atribui cuiva dreptul de proprietate asupra unui teren. O mică parte a țărănimii romîne și maghiare... fusese împroprietărită la 1864. IST. R.P.R. 436. – Pronunțat: -pri-e-.

ÎMPROPRIETĂRÍ vb. IV. tr. A atribui cuiva drepturi de proprietate (mai ales asupra unui teren agricol). [Pron. -pri-e-, p. i. -resc. / < proprietar].

ÎMPROPRIETĂRÍ vb. tr. a atribui cuiva drepturi de proprietate. (< în- + proprietar)

A ÎMPROPRIETĂRÍ ~ésc tranz. (persoane) A înzestra cu o proprietate; a face să devină proprietar. ~ țăranii cu pământ. [Sil. îm-pro-pri-e-] /în + proprietar

împroprietărí v. a face proprietar: țăranii au fost împroprietăriți întâi prin legea din 1864.

împroprietărésc v. tr. Fac proprietar: țăraniĭ aŭ fost împroprietărițĭ pin legea de la 1864 ș. a.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

împroprietărire (desp. -pro-pri-e-) s. f., g.-d. art. împroprietăririi; pl. împroprietăriri

împroprietărire (-pro-pri-e-) s. f., g.-d. art. împroprietăririi; pl. împroprietăriri

împroprietăríre s. f. (sil. -pri-e-), g.-d. art. împroprietărírii; pl. împroprietăríri

împroprietări (a ~) (desp. -pro-pri-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împroprietăresc, 3 sg. împroprietărește, imperf. 1 împroprietăream; conj. prez. 1 sg. să împroprietăresc, 3 să împroprietărească

împroprietări (a ~) (-pro-pri-e-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împroprietăresc, imperf. 3 sg. împroprietărea; conj. prez. 3 împroprietărească

împroprietărí vb. (sil. -pri-e-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împroprietărésc, imperf. 3 sg. împroprietăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. împroprietăreáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Împroprietărire ≠ expropiere

A împroprietări ≠ a desproprietări, a expropria

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

împroprietări, împroprietăresc v. t. v. împodobi.

Intrare: împroprietărire
împroprietărire substantiv feminin
  • silabație: îm-pro-pri-e- info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împroprietărire
  • ‑mproprietărire
  • împroprietărirea
  • ‑mproprietărirea
plural
  • împroprietăriri
  • ‑mproprietăriri
  • împroprietăririle
  • ‑mproprietăririle
genitiv-dativ singular
  • împroprietăriri
  • ‑mproprietăriri
  • împroprietăririi
  • ‑mproprietăririi
plural
  • împroprietăriri
  • ‑mproprietăriri
  • împroprietăririlor
  • ‑mproprietăririlor
vocativ singular
plural
Intrare: împroprietări
  • silabație: îm-pro-pri-e-tă-ri info
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împroprietări
  • ‑mproprietări
  • împroprietărire
  • ‑mproprietărire
  • împroprietărit
  • ‑mproprietărit
  • împroprietăritu‑
  • ‑mproprietăritu‑
  • împroprietărind
  • ‑mproprietărind
  • împroprietărindu‑
  • ‑mproprietărindu‑
singular plural
  • împroprietărește
  • ‑mproprietărește
  • împroprietăriți
  • ‑mproprietăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împroprietăresc
  • ‑mproprietăresc
(să)
  • împroprietăresc
  • ‑mproprietăresc
  • împroprietăream
  • ‑mproprietăream
  • împroprietării
  • ‑mproprietării
  • împroprietărisem
  • ‑mproprietărisem
a II-a (tu)
  • împroprietărești
  • ‑mproprietărești
(să)
  • împroprietărești
  • ‑mproprietărești
  • împroprietăreai
  • ‑mproprietăreai
  • împroprietăriși
  • ‑mproprietăriși
  • împroprietăriseși
  • ‑mproprietăriseși
a III-a (el, ea)
  • împroprietărește
  • ‑mproprietărește
(să)
  • împroprietărească
  • ‑mproprietărească
  • împroprietărea
  • ‑mproprietărea
  • împroprietări
  • ‑mproprietări
  • împroprietărise
  • ‑mproprietărise
plural I (noi)
  • împroprietărim
  • ‑mproprietărim
(să)
  • împroprietărim
  • ‑mproprietărim
  • împroprietăream
  • ‑mproprietăream
  • împroprietărirăm
  • ‑mproprietărirăm
  • împroprietăriserăm
  • ‑mproprietăriserăm
  • împroprietărisem
  • ‑mproprietărisem
a II-a (voi)
  • împroprietăriți
  • ‑mproprietăriți
(să)
  • împroprietăriți
  • ‑mproprietăriți
  • împroprietăreați
  • ‑mproprietăreați
  • împroprietărirăți
  • ‑mproprietărirăți
  • împroprietăriserăți
  • ‑mproprietăriserăți
  • împroprietăriseți
  • ‑mproprietăriseți
a III-a (ei, ele)
  • împroprietăresc
  • ‑mproprietăresc
(să)
  • împroprietărească
  • ‑mproprietărească
  • împroprietăreau
  • ‑mproprietăreau
  • împroprietări
  • ‑mproprietări
  • împroprietăriseră
  • ‑mproprietăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

împroprietărire, împroprietăririsubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a împroprietări și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    antonime: expropriere
    • format_quote După împroprietărirea de la 1864, plugărimea s-a tot înmulțit și pămîntul de lucru s-a tot îngustat. SADOVEANU, E. 27. DLRLC
etimologie:
  • vezi împroprietări DEX '09 DEX '98 DN

împroprietări, împroprietărescverb

  • 1. (Despre stat) A atribui cuiva drepturi de proprietate asupra unui teren agricol, a unui lot de casă, a unui imobil etc. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote O mică parte a țărănimii romîne și maghiare... fusese împroprietărită la 1864. IST. R.P.R. 436. DLRLC
etimologie:
  • În + proprietar DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.