dexonline

Caută în tot textul definițiilor ajutor

rezultate (6)
conjugări / declinări

2 intrări

împrinde
împrins împrindere

6 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

împrinde [At: N. TESTAMENT (1648) ap. CP 162/6 / Pzi: împrind / E: în- + prinde] (Trs; înv) 1 vt A prinde. 2 vr A se agăța. 3 vr A se îndrăgosti.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- semnalează o greșeală
- permalink

ÎMPRÍNDE, împrind, vb. III. Tranz. (Reg.) A prinde. – Lat. *imprendere.

sursa: DLRM (1958)
adăugată de lgall
acțiuni
- semnalează o greșeală
- permalink

împrínd, -príns, a -prínde v. tr. (d. prind). Vechĭ. Rar azĭ. Țin loculuĭ ca să nu fugă. V. refl. Rămîn prins: se împrinse corabia.

sursa: Scriban (1939)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- semnalează o greșeală
- permalink

Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMPRÍNDE vb. v. agăța, atârna, prinde, spânzura, suspenda.

sursa: Sinonime (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- semnalează o greșeală
- permalink

împrinde vb. v. AGĂȚA. ATÎRNA. PRINDE. SPÎNZURA. SUSPENDA.

sursa: Sinonime82 (1982)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- semnalează o greșeală
- permalink

Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

împrínde, împrínd, vb. III (reg.) 1. a prinde. 2. (refl.) a se acăța, a rămâne prins. 3. (refl.) a se îndrăgosti.

sursa: DAR (2002)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- semnalează o greșeală
- permalink

Intrare: împrinde

împrinde verb grupa a III-a conjugarea a X-a

verb (VT627) Surse flexiune: DLRM		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) împrinde ‑mprinde	împrindere ‑mprindere	împrins ‑mprins împrinsu‑ ‑mprinsu‑	împrinzând ‑mprinzând împrinzându‑ ‑mprinzându‑	singular	plural
		(a) împrinde ‑mprinde	împrindere ‑mprindere	împrins ‑mprins împrinsu‑ ‑mprinsu‑	împrinzând ‑mprinzând împrinzându‑ ‑mprinzându‑	împrinde ‑mprinde	împrindeți ‑mprindeți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	împrind ‑mprind împrinz ‑mprinz	(să) împrind ‑mprind împrinz ‑mprinz	împrindeam ‑mprindeam	împrinsei ‑mprinsei	împrinsesem ‑mprinsesem
	a II-a (tu)	împrinzi ‑mprinzi	(să) împrinzi ‑mprinzi	împrindeai ‑mprindeai	împrinseși ‑mprinseși	împrinseseși ‑mprinseseși
	a III-a (el, ea)	împrinde ‑mprinde	(să) împrindă ‑mprindă împrinză ‑mprinză	împrindea ‑mprindea	împrinse ‑mprinse	împrinsese ‑mprinsese
plural	I (noi)	împrindem ‑mprindem	(să) împrindem ‑mprindem	împrindeam ‑mprindeam	împrinserăm ‑mprinserăm	împrinseserăm ‑mprinseserăm împrinsesem ‑mprinsesem
	a II-a (voi)	împrindeți ‑mprindeți	(să) împrindeți ‑mprindeți	împrindeați ‑mprindeați	împrinserăți ‑mprinserăți	împrinseserăți ‑mprinseserăți împrinseseți ‑mprinseseți
	a III-a (ei, ele)	împrind ‑mprind	(să) împrindă ‑mprindă împrinză ‑mprinză	împrindeau ‑mprindeau	împrinseră ‑mprinseră	împrinseseră ‑mprinseseră

Intrare: împrins

împrins

participiu (PT4)		masculin		feminin
participiu (PT4)		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	împrins ‑mprins	împrinsul împrinsu‑ ‑mprinsul ‑mprinsu‑	împrinsă ‑mprinsă	împrinsa ‑mprinsa
nominativ-acuzativ	plural	împrinși ‑mprinși	împrinșii ‑mprinșii	împrinse ‑mprinse	împrinsele ‑mprinsele
genitiv-dativ	singular	împrins ‑mprins	împrinsului ‑mprinsului	împrinse ‑mprinse	împrinsei ‑mprinsei
genitiv-dativ	plural	împrinși ‑mprinși	împrinșilor ‑mprinșilor	împrinse ‑mprinse	împrinselor ‑mprinselor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

împrindere

infinitiv lung (IL107)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	împrindere ‑mprindere	împrinderea ‑mprinderea
nominativ-acuzativ	plural	împrinderi ‑mprinderi	împrinderile ‑mprinderile
genitiv-dativ	singular	împrinderi ‑mprinderi	împrinderii ‑mprinderii
genitiv-dativ	plural	împrinderi ‑mprinderi	împrinderilor ‑mprinderilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)