opțiuni

2 definiții pentru împreunătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

împreunătură sf [At: ISPIRESCU ap. TDRG / Pl: ~ri / E: împreuna + ~(t)ură] (Înv) 1 Împreunare (1). 2 Unire. 3 Îmbinare. 4-5 Împreunare (4-5). 6 (Înv) Întrunire. 7 Căsătorie. 8 Întâlnire. 9 (Înv) Întâmpinare.

împreunătúră f., pl. ĭ. Rar. Locu unde doŭă lucrurĭ se împreună (juncțiune).

Intrare: împreunătură
împreunătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împreunătură
  • ‑mpreunătură
  • împreunătura
  • ‑mpreunătura
plural
  • împreunături
  • ‑mpreunături
  • împreunăturile
  • ‑mpreunăturile
genitiv-dativ singular
  • împreunături
  • ‑mpreunături
  • împreunăturii
  • ‑mpreunăturii
plural
  • împreunături
  • ‑mpreunături
  • împreunăturilor
  • ‑mpreunăturilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)