O definiție pentru împrejurstare


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMPREJURSTÁRE s. v. caz, circumstanță, condiție, conjunctură, ipostază, împrejurare, postură, poziție, situație, stare.

Intrare: împrejurstare
împrejurstare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împrejurstare
  • ‑mprejurstare
  • împrejurstarea
  • ‑mprejurstarea
plural
  • împrejurstări
  • ‑mprejurstări
  • împrejurstările
  • ‑mprejurstările
genitiv-dativ singular
  • împrejurstări
  • ‑mprejurstări
  • împrejurstării
  • ‑mprejurstării
plural
  • împrejurstări
  • ‑mprejurstări
  • împrejurstărilor
  • ‑mprejurstărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)