opțiuni

2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

împrejurat, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. 101 / V: (înv) ~egiu~ / Pl: ~ați, -e / E: împrejura] 1 Înconjurat. 2 Înfășurat.

ÎMPREJURÁ, împréjur, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A ocoli de jur-împrejur, a cuprinde din toate părțile; a înconjura. ♦ (Reg.) A lega un obiect cu o sfoară etc. trecută împrejur; a încinge. – Lat. pop. inpergyrare sau din împrejur.

împrejura [At: PSALT. (1651) ap. JAHRESBER III, 176 / V: (înv) ~egiu~ / Pzi: împrejur / E: împrejur] 1 vt (Îrg) A cuprinde din toate părțile Si: a împrejmui, a înconjura, a ocoli. 2-3 vtr (Îvp) A (se) înveli de jur-împrejur. 4-5 vtr A (se) încinge la brâu cu ceva.

ÎMPREJURÁ, împréjur, vb. I. Tranz. (Înv.) A ocoli de jur împrejur, a cuprinde din toate părțile; a înconjura. ♦ (Reg.) A lega un obiect cu o sfoară etc. trecută împrejur; a încinge. – Lat. pop. inpergyrare sau din împrejur.

ÎMPREJURÁ, împréjur, vb. I. Tranz. (Învechit) A înconjura, a cuprinde din toate părțile; a ocoli de jur împrejur. Intrînd nunta acasă, împrejură masa de trei ori. SEVASTOS, N. 219. Cîmpii frumoase, împrejurate de munți verzi se întindeau mai mult decît putea prinde ochiul. RUSSO, O. 24. (Cu pronunțare regională) Bătrînul Socoleanu, doborît sub grindina laudelor... se lăsase pe un scaun, unde-l împrejiuraseră copiii, amețit, zăpăcit. NEGRUZZI, S. I 6. ♦ (Rar) A lega de jur împrejur, a încinge. Oșlobanul ia atunci lemnele... descinge brîul de pe lîngă sine și le împrejură. CREANGĂ, A. 83.

A ÎMPREJURÁ împréjur tranz. 1) înv. A cuprinde din toate părțile; a încercui; a înconjura; a împrejmui; a împresura. 2) pop. A ocoli de jur împrejur. /Din împrejur

împrejurà v. 1. a înconjura; îl împrejuraseră copiii NEGR.; 2. a închide cu gard: a împrejurat locul. [Lat. PRAEGYRARE].

împrejuréz v. tr. Înconjor, împresor: a împrejura un loc cu gard, îl împrejurase copiiĭ, (fig.) greutățile.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

împrejurá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 împréjură

împrejurá vb., ind. prez. 1 sg. împréjur, 3 sg. și pl. împréjură


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMPREJURÁ vb. v. împresura, încercui, încinge, înconjura, înfășura, învălui, ocoli, strânge.

MĂSURĂ ÎMPREJÚR s. v. circumferință, perimetru.

împrejura vb. v. ÎMPRESURA. ÎNCERCUI. ÎNCINGE. ÎNCONJURA. ÎNVĂLUI. OCOLI.

Intrare: împrejurat
împrejurat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împrejurat
  • ‑mprejurat
  • împrejuratul
  • împrejuratu‑
  • ‑mprejuratul
  • ‑mprejuratu‑
  • împrejurată
  • ‑mprejurată
  • împrejurata
  • ‑mprejurata
plural
  • împrejurați
  • ‑mprejurați
  • împrejurații
  • ‑mprejurații
  • împrejurate
  • ‑mprejurate
  • împrejuratele
  • ‑mprejuratele
genitiv-dativ singular
  • împrejurat
  • ‑mprejurat
  • împrejuratului
  • ‑mprejuratului
  • împrejurate
  • ‑mprejurate
  • împrejuratei
  • ‑mprejuratei
plural
  • împrejurați
  • ‑mprejurați
  • împrejuraților
  • ‑mprejuraților
  • împrejurate
  • ‑mprejurate
  • împrejuratelor
  • ‑mprejuratelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: împrejura
verb (VT2)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împrejura
  • ‑mprejura
  • împrejurare
  • ‑mprejurare
  • împrejurat
  • ‑mprejurat
  • împrejuratu‑
  • ‑mprejuratu‑
  • împrejurând
  • ‑mprejurând
  • împrejurându‑
  • ‑mprejurându‑
 singular plural
  • împrejură
  • ‑mprejură
  • împrejurați
  • ‑mprejurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împrejur
  • ‑mprejur
 (să)
  • împrejur
  • ‑mprejur
  • împrejuram
  • ‑mprejuram
  • împrejurai
  • ‑mprejurai
  • împrejurasem
  • ‑mprejurasem
a II-a (tu)
  • împrejuri
  • ‑mprejuri
 (să)
  • împrejuri
  • ‑mprejuri
  • împrejurai
  • ‑mprejurai
  • împrejurași
  • ‑mprejurași
  • împrejuraseși
  • ‑mprejuraseși
a III-a (el, ea)
  • împrejură
  • ‑mprejură
 (să)
  • împrejure
  • ‑mprejure
  • împrejura
  • ‑mprejura
  • împrejură
  • ‑mprejură
  • împrejurase
  • ‑mprejurase
plural I (noi)
  • împrejurăm
  • ‑mprejurăm
 (să)
  • împrejurăm
  • ‑mprejurăm
  • împrejuram
  • ‑mprejuram
  • împrejurarăm
  • ‑mprejurarăm
  • împrejuraserăm
  • ‑mprejuraserăm
  • împrejurasem
  • ‑mprejurasem
a II-a (voi)
  • împrejurați
  • ‑mprejurați
 (să)
  • împrejurați
  • ‑mprejurați
  • împrejurați
  • ‑mprejurați
  • împrejurarăți
  • ‑mprejurarăți
  • împrejuraserăți
  • ‑mprejuraserăți
  • împrejuraseți
  • ‑mprejuraseți
a III-a (ei, ele)
  • împrejură
  • ‑mprejură
 (să)
  • împrejure
  • ‑mprejure
  • împrejurau
  • ‑mprejurau
  • împrejurară
  • ‑mprejurară
  • împrejuraseră
  • ‑mprejuraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

împrejura împrejurare

  • 1. învechit regional A ocoli de jur-împrejur, a cuprinde din toate părțile.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: înconjura 3 exemple
    exemple
    • Intrînd nunta acasă, împrejură masa de trei ori. SEVASTOS, N. 219.
      surse: DLRLC
    • Cîmpii frumoase, împrejurate de munți verzi se întindeau mai mult decît putea prinde ochiul. RUSSO, O. 24.
      surse: DLRLC
    • cu pronunțare regională Bătrînul Socoleanu, doborît sub grindina laudelor... se lăsase pe un scaun, unde-l împrejiuraseră copiii, amețit, zăpăcit. NEGRUZZI, S. I 6.
      surse: DLRLC
    • 1.1. regional A lega un obiect cu o sfoară etc. trecută împrejur.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: încinge (înfășura) un exemplu
      exemple
      • Oșlobanul ia atunci lemnele... descinge brîul de pe lîngă sine și le împrejură. CREANGĂ, A. 83.
        surse: DLRLC

etimologie: