3 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

împrejmuit2, ~ă a [At: I. NEGRUZZI, III, 367 / Pl: ~iți, ~e / E: împrejmui] (D. locuri, terenuri etc.) Care este închis de jur-împrejur cu gard Si: îngrădit.

împrejmuit1 sn [At: I. IONESCU, M. 317 / Pl: ~uri / E: împrejmui] 1 Împrejmuire (1). 2 (Fig) Împresurare.

ÎMPREJMUÍT2, -Ă, împrejmuiți, -te, adj. (Despre locuri, terenuri etc.) Care este închis de jur împrejur (cu gard); îngrădit. – V. împrejmui.

ÎMPREJMUÍT2, -Ă, împrejmuiți, -te, adj. (Despre locuri, terenuri etc.) Care este închis de jur împrejur (cu gard); îngrădit. – V. împrejmui.

ÎMPREJMUÍT1 s. n. Faptul de a împrejmui; împrejmuire (1). – V. împrejmui.

ÎMPREJMUÍT1 s. n. Faptul de a împrejmui; împrejmuire (1). – V. împrejmui.

ÎMPREJMUÍT s. n. Faptul de a împrejmui. Pregătirile ce se fac pămîntului pentru a-l pune în stare ca să fie bun de întrebuințat sînt: 1) drumurile vicinale, 2) stîrpitul pietrelor, 3) stîrpitul pădurilor... și 10) împrejmuitul lui. I. IONESCU, M. 317.

împrejmui vt [At: VĂCĂRESCU, P. 163 / Pzi: ~esc / E: în- + preajmă] 1 A așeza un gard, pietre etc. de jur împrejurul unui loc pentru a-l delimita de rest Si: a îngrădi. 2 (Fig) A împresura.

ÎMPREJMUÍ, împrejmuiesc, vb. IV. Tranz. A pune, a așeza un gard, pietre etc. de jur-împrejurul unui loc pentru a-l delimita de rest; a îngrădi. ♦ Fig. A înconjura, a împresura. – În + preajmă + suf. -ui.

ÎMPREJMUÍ, împrejmuiesc, vb. IV. Tranz. A pune, a așeza un gard, pietre etc. de jur împrejurul unui loc pentru a-l delimita de rest; a îngrădi. ♦ Fig. A înconjura, a împresura. – În + preajmă + suf. -ui.

ÎMPREJMUÍ, împrejmuiesc, vb. IV. Tranz. A închide un loc de jur împrejur cu gard, cu spini etc.; a îngrădi. E împrejmuită cu ziduri înalte curtea. STANCU, D. 136. Vezi tu departe-n răsărit Aprins lucind ca focul Palatul lor? Împrejmuit Cu zid d-argint e locul. COȘBUC, P. I 66. ♦ Fig. A înconjura, a împresura. Muncitorii sînt împrejmuiți de pretutindeni, și împinși sub lovituri, spre oraș. SAHIA, N. 45.

A ÎMPREJMUÍ ~iésc tranz. 1) (terenuri, suprafețe de pământ etc.) A înconjura cu un gard sau cu un zid; a îngrădi. 2) fig. A cuprinde din toate părțile; a încercui; a înconjura; a împrejura; a împresura. [Sil. îm-prej-] /în + preajmă

împrejmuĭésc v. tr. (d. preajmă). Îngrădesc. – În Trans. și prejmuĭesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

împrejmuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împrejmuiésc, imperf. 3 sg. împrejmuiá; conj. prez. 3 împrejmuiáscă

împrejmuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împrejmuiésc, imperf. 3 sg. împrejmuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. împrejmuiáscă

împrejmui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împrejmuiesc, conj. împrejmuiască)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMPREJMUÍT adj. închis, îngrădit. (Un teren ~.)

ÎMPREJMUÍT s. v. împrejmuire.

ÎMPREJMUIT adj. închis, îngrădit. (Un teren ~.)

ÎMPREJMUIT s. împrejmuire, închidere, îngrădire. (~ unui teren.)

arată toate definițiile

Intrare: împrejmuit (adj.)
împrejmuit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împrejmuit
  • ‑mprejmuit
  • împrejmuitul
  • împrejmuitu‑
  • ‑mprejmuitul
  • ‑mprejmuitu‑
  • împrejmui
  • ‑mprejmui
  • împrejmuita
  • ‑mprejmuita
plural
  • împrejmuiți
  • ‑mprejmuiți
  • împrejmuiții
  • ‑mprejmuiții
  • împrejmuite
  • ‑mprejmuite
  • împrejmuitele
  • ‑mprejmuitele
genitiv-dativ singular
  • împrejmuit
  • ‑mprejmuit
  • împrejmuitului
  • ‑mprejmuitului
  • împrejmuite
  • ‑mprejmuite
  • împrejmuitei
  • ‑mprejmuitei
plural
  • împrejmuiți
  • ‑mprejmuiți
  • împrejmuiților
  • ‑mprejmuiților
  • împrejmuite
  • ‑mprejmuite
  • împrejmuitelor
  • ‑mprejmuitelor
vocativ singular
plural
Intrare: împrejmuit (s.n.)
împrejmuit2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împrejmuit
  • ‑mprejmuit
  • împrejmuitul
  • împrejmuitu‑
  • ‑mprejmuitul
  • ‑mprejmuitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • împrejmuit
  • ‑mprejmuit
  • împrejmuitului
  • ‑mprejmuitului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: împrejmui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împrejmui
  • ‑mprejmui
  • împrejmuire
  • ‑mprejmuire
  • împrejmuit
  • ‑mprejmuit
  • împrejmuitu‑
  • ‑mprejmuitu‑
  • împrejmuind
  • ‑mprejmuind
  • împrejmuindu‑
  • ‑mprejmuindu‑
singular plural
  • împrejmuiește
  • ‑mprejmuiește
  • împrejmuiți
  • ‑mprejmuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împrejmuiesc
  • ‑mprejmuiesc
(să)
  • împrejmuiesc
  • ‑mprejmuiesc
  • împrejmuiam
  • ‑mprejmuiam
  • împrejmuii
  • ‑mprejmuii
  • împrejmuisem
  • ‑mprejmuisem
a II-a (tu)
  • împrejmuiești
  • ‑mprejmuiești
(să)
  • împrejmuiești
  • ‑mprejmuiești
  • împrejmuiai
  • ‑mprejmuiai
  • împrejmuiși
  • ‑mprejmuiși
  • împrejmuiseși
  • ‑mprejmuiseși
a III-a (el, ea)
  • împrejmuiește
  • ‑mprejmuiește
(să)
  • împrejmuiască
  • ‑mprejmuiască
  • împrejmuia
  • ‑mprejmuia
  • împrejmui
  • ‑mprejmui
  • împrejmuise
  • ‑mprejmuise
plural I (noi)
  • împrejmuim
  • ‑mprejmuim
(să)
  • împrejmuim
  • ‑mprejmuim
  • împrejmuiam
  • ‑mprejmuiam
  • împrejmuirăm
  • ‑mprejmuirăm
  • împrejmuiserăm
  • ‑mprejmuiserăm
  • împrejmuisem
  • ‑mprejmuisem
a II-a (voi)
  • împrejmuiți
  • ‑mprejmuiți
(să)
  • împrejmuiți
  • ‑mprejmuiți
  • împrejmuiați
  • ‑mprejmuiați
  • împrejmuirăți
  • ‑mprejmuirăți
  • împrejmuiserăți
  • ‑mprejmuiserăți
  • împrejmuiseți
  • ‑mprejmuiseți
a III-a (ei, ele)
  • împrejmuiesc
  • ‑mprejmuiesc
(să)
  • împrejmuiască
  • ‑mprejmuiască
  • împrejmuiau
  • ‑mprejmuiau
  • împrejmui
  • ‑mprejmui
  • împrejmuiseră
  • ‑mprejmuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

împrejmuit (adj.)

etimologie:

  • vezi împrejmui
    surse: DEX '09 DEX '98

împrejmuit (s.n.)

  • 1. Faptul de a împrejmui; împrejmuire (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: împrejmuire închidere îngrădire un exemplu
    exemple
    • Pregătirile ce se fac pămîntului pentru a-l pune în stare ca să fie bun de întrebuințat sînt: 1) drumurile vicinale, 2) stîrpitul pietrelor, 3) stîrpitul pădurilor... și 10) împrejmuitul lui. I. IONESCU, M. 317.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi împrejmui
    surse: DEX '98 DEX '09

împrejmui împrejmuire împrejmuit

  • 1. A pune, a așeza un gard, pietre etc. de jur-împrejurul unui loc pentru a-l delimita de rest.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: îngrădi antonime: dezgrădi 2 exemple
    exemple
    • E împrejmuită cu ziduri înalte curtea. STANCU, D. 136.
      surse: DLRLC
    • Vezi tu departe-n răsărit Aprins lucind ca focul Palatul lor? Împrejmuit Cu zid d-argint e locul. COȘBUC, P. I 66.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + preajmă + sufix -ui.
    surse: DEX '98 DEX '09