7 definiții pentru împotrivnic împrotivnic
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
împotrivnic, ~ă smf, a [At: PSALT. HUR. 64 r/21 / V: ~protiv~ / Pl: ~ici, ~ice / E: în- + potrivnic] 1-2 Potrivnic (1-2).
ÎMPOTRÍVNIC, împotrivnici, s. m. (Învechit) Dușman, inamic. (Atestat în forma împrotivnic) Numai Timișoara mai este în mîna împrotivnicului, dar întru atîta înconjurată, că în puțintică vreme trebuie să se dea. GHICA, A. 306. – Variantă: (învechit) împrotivnic s. m.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎMPOTRÍVNIC, împotrivnici, s. m. (Înv.) Dușman, inamic. [Var.: (înv.) împrotívnic s. m.] – Din în- + potrivnic.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
împotrívnic, V. potrivnic.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎMPROTÍVNIC s. m. v. împotrivnic.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎMPROTÍVNIC s. m. v. împotrivnic.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
împrotívnic, V. potrivnic.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
potrívnic, -ă adj. și s. (maĭ vechĭ protivnic, d. vsl. protivĭnikŭ, opus, protivĭnŭ, opus, dușman). Rar. Adversar, dușman. Vechĭ. Potrivit, vrednic: potrivnic ție. – Vechĭ și împrot-, împotr-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv masculin (M13) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M13) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
împotrivnic împrotivnic
- surse: DLRLC DLRM un exempluexemple
- Numai Timișoara mai este în mîna împrotivnicului, dar întru atîta înconjurată, că în puțintică vreme trebuie să se dea. GHICA, A. 306.surse: DLRLC
-
etimologie:
- în- + potrivnicsurse: DLRM