7 definiții pentru împotrivnic împrotivnic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

împotrivnic, ~ă smf, a [At: PSALT. HUR. 64 r/21 / V: ~protiv~ / Pl: ~ici, ~ice / E: în- + potrivnic] 1-2 Potrivnic (1-2).

ÎMPOTRÍVNIC, împotrivnici, s. m. (Învechit) Dușman, inamic. (Atestat în forma împrotivnic) Numai Timișoara mai este în mîna împrotivnicului, dar întru atîta înconjurată, că în puțintică vreme trebuie să se dea. GHICA, A. 306. – Variantă: (învechit) împrotivnic s. m.

ÎMPOTRÍVNIC, împotrivnici, s. m. (Înv.) Dușman, inamic. [Var.: (înv.) împrotívnic s. m.] – Din în- + potrivnic.

ÎMPROTÍVNIC s. m. v. împotrivnic.

ÎMPROTÍVNIC s. m. v. împotrivnic.

potrívnic, -ă adj. și s. (maĭ vechĭ protivnic, d. vsl. protivĭnikŭ, opus, protivĭnŭ, opus, dușman). Rar. Adversar, dușman. Vechĭ. Potrivit, vrednic: potrivnic ție. – Vechĭ și împrot-, împotr-.

Intrare: împotrivnic
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împotrivnic
  • ‑mpotrivnic
  • împotrivnicul
  • împotrivnicu‑
  • ‑mpotrivnicul
  • ‑mpotrivnicu‑
plural
  • împotrivnici
  • ‑mpotrivnici
  • împotrivnicii
  • ‑mpotrivnicii
genitiv-dativ singular
  • împotrivnic
  • ‑mpotrivnic
  • împotrivnicului
  • ‑mpotrivnicului
plural
  • împotrivnici
  • ‑mpotrivnici
  • împotrivnicilor
  • ‑mpotrivnicilor
vocativ singular
  • împotrivnicule
  • ‑mpotrivnicule
  • împotrivnice
  • ‑mpotrivnice
plural
  • împotrivnicilor
  • ‑mpotrivnicilor
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împrotivnic
  • ‑mprotivnic
  • împrotivnicul
  • împrotivnicu‑
  • ‑mprotivnicul
  • ‑mprotivnicu‑
plural
  • împrotivnici
  • ‑mprotivnici
  • împrotivnicii
  • ‑mprotivnicii
genitiv-dativ singular
  • împrotivnic
  • ‑mprotivnic
  • împrotivnicului
  • ‑mprotivnicului
plural
  • împrotivnici
  • ‑mprotivnici
  • împrotivnicilor
  • ‑mprotivnicilor
vocativ singular
  • împrotivnicule
  • ‑mprotivnicule
  • împrotivnice
  • ‑mprotivnice
plural
  • împrotivnicilor
  • ‑mprotivnicilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

împotrivnic împrotivnic

etimologie:

  • în- + potrivnic
    surse: DLRM