opțiuni

7 definiții pentru împopoța


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMPOPOȚÁ, împopoțez, vb. I. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) împopoțona. – Et. nec.

ÎMPOPOȚÁ, împopoțez, vb. I. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) împopoțona. – Et. nec.

împopoța vtr [At: DA ms / V: (îvp) ~popuța, ~prep~ / Pzi: ~țez / E: nct] 1-2 (Reg) A (se) împopoțona (1-2).

împopoțona vtr [At: NEGRUZZI, S. III, 75 / V: ~țăna / Pzi: ~nez / E: împopoța + împopona] (Fam) 1-2 A (se) împodobi peste măsură Si: (reg) a (se) împopona (1-2), a (se) împopoța (1-2), a (se) înzorzona.

împopoț(on)à v. Mold. a (se) găti cu afectațiune: gătite, împopoțonate, îmbrăcate tot după modă AL. fata babei era împopoțată CR. [Origină necunoscută].

împopoțonéz și împopoțéz (Mold. Munt.), împupuțéz (Trans.), înțoponéz (Munt.), înțoțonéz și înțorțonéz (Mold. Munt.) și țorțonéz (Trans.) v. tr. (cp. cu împupesc, țurțurĭ, zorzoane și țop 1). Înzorzonez, încarc cu prea multe haĭne și podoabe („ca mitocancele”). – La Ĭașĭ și împoschesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

împopoțá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 împopoțeáză

împopoțá vb., ind. prez. 1 sg. împopoțéz, 3 sg. și pl. împopoțeáză

Intrare: împopoța
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împopoța
  • ‑mpopoța
  • împopoțare
  • ‑mpopoțare
  • împopoțat
  • ‑mpopoțat
  • împopoțatu‑
  • ‑mpopoțatu‑
  • împopoțând
  • ‑mpopoțând
  • împopoțându‑
  • ‑mpopoțându‑
 singular plural
  • împopoțează
  • ‑mpopoțează
  • împopoțați
  • ‑mpopoțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împopoțez
  • ‑mpopoțez
 (să)
  • împopoțez
  • ‑mpopoțez
  • împopoțam
  • ‑mpopoțam
  • împopoțai
  • ‑mpopoțai
  • împopoțasem
  • ‑mpopoțasem
a II-a (tu)
  • împopoțezi
  • ‑mpopoțezi
 (să)
  • împopoțezi
  • ‑mpopoțezi
  • împopoțai
  • ‑mpopoțai
  • împopoțași
  • ‑mpopoțași
  • împopoțaseși
  • ‑mpopoțaseși
a III-a (el, ea)
  • împopoțează
  • ‑mpopoțează
 (să)
  • împopoțeze
  • ‑mpopoțeze
  • împopoța
  • ‑mpopoța
  • împopoță
  • ‑mpopoță
  • împopoțase
  • ‑mpopoțase
plural I (noi)
  • împopoțăm
  • ‑mpopoțăm
 (să)
  • împopoțăm
  • ‑mpopoțăm
  • împopoțam
  • ‑mpopoțam
  • împopoțarăm
  • ‑mpopoțarăm
  • împopoțaserăm
  • ‑mpopoțaserăm
  • împopoțasem
  • ‑mpopoțasem
a II-a (voi)
  • împopoțați
  • ‑mpopoțați
 (să)
  • împopoțați
  • ‑mpopoțați
  • împopoțați
  • ‑mpopoțați
  • împopoțarăți
  • ‑mpopoțarăți
  • împopoțaserăți
  • ‑mpopoțaserăți
  • împopoțaseți
  • ‑mpopoțaseți
a III-a (ei, ele)
  • împopoțează
  • ‑mpopoțează
 (să)
  • împopoțeze
  • ‑mpopoțeze
  • împopoțau
  • ‑mpopoțau
  • împopoțară
  • ‑mpopoțară
  • împopoțaseră
  • ‑mpopoțaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

împopoța

etimologie: